sâmbătă, 5 septembrie 2009

not just words, not just music

"May you be surrounded by friends and family...and if not, may the blessings come to your solitude"

Leonard Cohen, la final de concert, Bucuresti, 4 septembrie 2009



si o superbitate de melodie, am vazut-o la noi, dar video bun ar fi asta:

luni, 6 iulie 2009

Absolut genial

Un interviu lectie de jurnalism, pur si simplu superb, minunat, de ramas mut in fata lui...

Motiv pentru care ii multumesc Oanei - sper sa nu te superi ca facem the sharing chain.

Minunat, Michael, in emisiune la Oprah, care se filmeaza la el acasa. Altfel spus, invitat la el acasa, rezultat extraordinar.



Restul, aici. Oricum, urmatoarele apar in dreapta la related.

UPDATE: Din pacate, casa de productie a lui Oprah nu a fost prea incantata de perspectiva urmaririi interviului pe youtube. Asa ca l-a oprit de la difuzare, "due to copyright" :(
Pacat.
Dar este de gasit pe Trilulilu, mai precis aici.

marți, 23 iunie 2009

azi

am revenit la romantic fm, ocazie cu care ziua mi-a devenit "ziua portishead"

exemplu, pe repeat:

vineri, 19 iunie 2009

miercuri, 17 iunie 2009

Happy pentru copilasii de la Iasi

Astazi am primit de la Vio, my friend-ex boss de la Nord-Est de la Iasi asta:

Premiul pentru Debut i-a fost acordat Alinei Iosub şi Violetei Cincu, de la CuzaNet, agenţie de presă a studenţilor la jurnalism de la Universitatea Ioan Cuza din Iaşi, pentru materialul "Oameni care au o singură dorinţă: să nu moară în întuneric". La aceeaşi categorie a mai fost premiat şi George Gurescu, tot de la CuzaNet, pentru "Ultimele Bocitoare".

De pe Mediafax, de la Ziua Agentiilor de presa

Bravoooo, CuzaNet, copilasilor de la Iasi, celor care ii coordoneaza. I'm proud I was/learned there...

joi, 11 iunie 2009

Intr-un final reusesc

De doua zile ma chinui sa fac si aici recomandarea care pe Facebook a sunat asa:

"after park... after book-hunting ;)) ... dupa un text frumos, amplu si reusit, "Agentul Romaniei", by Ana-Maria Onisei, in Esquire de iunie - o altfel de poveste, un "altfel" de Bogdan Aurescu, agentul Romaniei la Haga..."

Dar poate e mai bine asa, pot sa trec la recomandari si un text-avanpremiera altfel pentru filmul "Politist, adjectiv", asa cum l-a vazut autoarea textului din Esquire, Ana-Maria Onisei.

Asadar, de citit: Text message - Poliţist, adjectiv .

marți, 9 iunie 2009

HELP

Anunt primit aseara de la Andreuta, si acum sunt in stare de shoc:

Buna, fosta noastra colega, Raluca Barbulescu are nevoie de sprijinul nostru. De curind a descoperit o tumora hepatica si are nevoie de trasnsfuzie de singe. Daca aveti grupa 01 pozitiv si doriti sa o ajutati sunati la 0721963342- Maria Raluca. Si va rog trimiteti si la altii. Merci.

Eu am B3, insa daca dintre cei care se mai opresc pe aici, exista cineva care poate sa faca ceva pentru Raluca, o tipa super care tot strange din dinti la incercarile pe care i le ofera viata, pliz do...Multumesc.

duminică, 7 iunie 2009

doar...

“Copil, hai, capul sus, eu cred in tine. Orice ar fi, o sa fie bine, sunt aici” – imi spunea vocea calda pe care o simteam ca pe o mana invizibila care ma prindea din zborul spre “in jos” si ma aseza inapoi in picioare...de cele mai multe ori fara sa spun eu nimic, cum ca ar fi ceva in neregula...desi de cele mai multe ori era asa cum simtea...

Atunci cand iti dispar oameni dragi din viata, te intrebi “de ce? de ce el/ea? de ce tie? de ce tu?”. Uneori spui ca nimic nu va mai fi la fel, ca viata ta nu va mai fi la fel fara...si nu va mai fi, insa mereu esti nevoit sa inveti sa traiesti asa, sa transformi ce era in ceva nou, sa iti devina parte din tine si din viata ta altfel...ca sa nu ii pierzi de tot...


@ home, dupa o vizita la locul care imi aminteste de fiecare data ca vocea calda, mana intinsa si zambetul (fizic) pe care cautam sa-l provoc intotdeauna pentru ca imi placea acolo, s-a transformat in ingerul meu (asa vreau sa cred, ori mai bine spus asa simt ), un sprijin invizibil care cumva e inca acolo...

marți, 2 iunie 2009

si mie

...mi-e...
si mie mi-e...

sau mai bine spus "da, bursucule, si mie mi-e"...

miercuri, 27 mai 2009

Rafa-Vog

After fighting his way to tennis's number-one spot, Rafael Nadal is discovering in his own time that it can be lonely at the top.

sau cand Vogue il intalneste pe Rafa Nadal...aici.

cu Champions League pe fundal...

duminică, 24 mai 2009

La parada de circ

In seara asta in Unirii parinti si copii au dat in mintea copiilor...la Parada Circului. Intr-un singur loc, trei circuri, din trei tari au scos in strada camile, ponei, lame, oameni imbracati in costume cu picioroange, cu figuri de monstri ce speriau copilasii, costume, teatru si costume de epoca, fanfara, steaguri si baloane...toate pentru a le aduce bucurestenilor o alta lume.

Am vazut putin din lumea asta, asta seara si, partial, am fotografiat-o...dupa o alta bucata frumoasa de zi, cu copilasii pe terasa din Vitan...multumesc, Oana, pentru sharing :) si pentru locul ala frumos in care tre sa promiti ca mai mergem :P








luni, 18 mai 2009

Fred Conrad: Slow Photography in an Instantaneous Age



Foto primita de la bursucul hongkonghez (sa nu care cumva sa racesti pe acolo, bursucule, da? :D ), impreuna cu linkul unde poate fi vazuta, de pe blogurile NY Times:

http://lens.blogs.nytimes.com/2009/05/17/essay-slow-photography-in-an-instantaneous-age/
.
Foto de Fred Conrad, de la NY Times, care a avut fotografii si in competitia pentru "Photo of the year". Si mai sunt pe blogul asta al NYT niste photo essays geniale si mmmmmm...
"Slow Photography in an Instantaneous Age", se numeste eseul si incepe, in cuvinte, asa:"Fast is fine, but slow can be much better". Si e o mica lectie de fotografie.

duminică, 10 mai 2009

miroase a salcam...

...in vizuina mea cea noua...ce, numai bursucii sa aibe vizuine noi, fie ele si online? hihi...
asadar, e plin de verdeata, frumos si liniste pe aici...

si am in fiecare zi asta in fatza ochilor, adica in fatza balconului :) ...picture made by my phone...

miercuri, 6 mai 2009

vizuina online a bursucului

hihi, bursucul are blog...

am aflat dupa Pasti ca bursucul si-a facut blog. si nu de acum, ci chiar de cateva luni. l-am citit, il citesc, pe alocuri ma strange in spate si mi-ar cam placea sa-l vad scriind mai mult si mai des. insa nu ma iau de muza si cheful lui de scris :D .

are un nume interesant, de care insa nu o sa ma leg aici, am facut-o si o s-o mai fac (sa ma leg adica) in private.

asadar, vizuina online a bursucului junior, alias Jr, Bursucus or the junior badger, asa cum isi zice pe net, care o sa fie si in dreapta, la recomandari:

http://whatifitsnottobe.blogspot.com/

marți, 5 mai 2009

Romanul-sef peste stirile europenilor

De ieri, Euronews are sef un roman, Lucian Sarb se numeste.

Despre cum a ajuns un ziarist din Romania sa conduca televiziunea de stiri in opt limbi, Euronews, se poate citi aici.

marți, 21 aprilie 2009

Pulitzer 2009

S-au dat publicitatii castigatorii Pulitzer 2009.
The New York Times, cei mai premiati, urmati de Washington Post si inca cateva ziare mai micute.

Lista completa a castigatorilor, aici

duminică, 5 aprilie 2009

Ieri...

...zi calda, cu prieteni, vizita de "macaronar" simpatic, rasete (si de) burti pline ca de porchisori...
...stand in parculetul din fata Ateneului, pe o bancuta la umbra, jucandu-ne cu razele calde, am vazut ca ploua cu petale de floricele de copaci. Si mirosea a liniste...
...aruncata pe iarba in Cismi, cu soarele in ochi, eram de-o lentoare-incetineala-lene de speriat. Si m-am gandit pentru o clipa ca parca era cumva ceva missing.





miercuri, 1 aprilie 2009

Primavara

Dupa ce ieri era s-o cotesc spre parc in loc de birou, when i was on my way to work, astazi am lipait prin balti.

Ieri dimineata era cald si mirosea a primavara pe aleea care duce spre metrou, cea pe care o parcurg in fiecare dimineata, de cele mai multe ori grabita. Ieri dimineata insa am ridicat capul dupa miros si am vazut ce frumosi sunt copacii infloriti...

Adica asa:

luni, 9 martie 2009

Zis, facut, simtit

- Am invatat ca nu trebuie sa mergi prin viata cu
mainile gata numai sa primeasca. Este nevoie sa mai
arunci si inapoi din ce primesti.
- Am invatat ca de cate ori hotarasti sa faci ceva cu
inima deschisa, sigur ai luat o hotarare buna.
- Am invatat ca atunci cand am dureri nu trebuie sa
fiu eu una.
- Am invatat ca in fiecare zi trebuie sa atingi pe
cineva. Oamenii iubesc o imbratisare calda sau o
atingere prieteneasca pe spate.
- Am invatat ca oamenii uita ce ai zis sau ce ai
facut, dar nu uita niciodata cum i-ai facut sa se
simta.

Niste vorbe misto, via Ioana si a sa nota pe Facebook...

Ultima parte, cea cu simtitul - absolut superba. Si cred ca a spus cel mai bine in cuvinte ceea ce este uneori in mine...

Astazi am oftat o data, din nou, la fel ca in ultimele zile...caci intr-adevar minunile nu tin mai mult de 3 zile, in cazul meu 1 an...si pana si oamenii cei mai dragi se duc de acolo de unde credeai ca ii ai, de fapt de unde ii asezasei tu, cu grija, zambind... Si transforma lucruri despre care credeai ca sunt acolo pentru ca le meriti, pentru ca ai cladit, pentru ca ai pus ceva din tine in ele, in ceva care se termina...si nu tocmai frumos.

Nimic nu e nesfarsit, chiar daca la un moment dat este/a fost frumos. Pana si zambetele luminoase si intr-un fel pot deveni trecute si intr-o doara.

marți, 3 martie 2009

De ziua domnului bursuc...

...imi amintesc...

Povestea noastra incepe acum niste ani, nici nu le mai stiu numarul (sa tot fie vreo 4 oare?!), atunci cand...dar ce mai conteaza? Incepe, a inceput...si continua...

El este un domn unic in viata mea, motiv pentru care "sta"...si am sa insir aici doar cateva din raspunsurile la intrebarea "de ce?":

- pentru ca am reusit sa spun "nu credeam ca exista si astfel de barbati", but he’s the living proof of that, deci iegzista – barbatul care nu a dat inapoi din a spune "a fost/este si vina mea";
- pentru ca am avut dovada prieteniei intre un barbat si o femeie, neintinata de lucruri care ne-ar fi putut face sa nu ne putem privi in ochi si pentru ca iata, dupa atatia ani inca pot primi intrebarea "dar de ce nu te-ai cuplat/nu te cuplezi cu el?" (raspunsul e acelasi: pentru ca stiu prea multe si mi-ar ramane prea putine de descoperit :P )
- caci este un Peste care are un talent fantastic: acela de a te face sa razi sau sa zambesti cu aceeasi usurinta cu care te scoate din minti :D ;
- pentru ca desi nu este nici scriitor, nici literat, nici jurnalist (motiv pentru care m-a scos din sarite de niste ori), scrie mumos frumos, asa cum nici unii jurnalisti sau literati nu o fac (dovada unei inteligente dublate de o sensibilitate aparte);
- pentru ca stie sa problematizeze si sa ofere perspective la care altfel nu te-ai gandi (si cel putin intr-o ocazie s-a erijat in avocatul apararii pentru doua parti, mod interesant de a juca un rol, totusi dublu – he’s still a dual fish);
- pentru ca imi da muzici din gama sepuku mode/mood, carora imi place sa le raspund cu bucati pe care am ajuns sa le numim amandoi "descoperiri new or old times"...
- pentru ca este unul dintre putinii oameni care stiu sa vorbeasca tacand...
- pentru ca e cald cand vrea si stie sa zambeasca (inclusiv cu ochii)

...pentru ca este...

Lucru pentru care ii multumesc...

LA MULTI ANI, bursucule!

marți, 24 februarie 2009

O zi cu printese, carti si ambasadori

Ziua in care am avut escorta de politie si am vazut ca o carte, insotita de un zambet, poate aduce bucurie in ochii unui pui de om.

Vineri, 20 februarie, a fost ziua mea de iesire “pe teren”, intr-o prima activitate directa cu blogul si Andreea, incursiune inspre locuri mai putin fericite decat noi. Am aflat astfel ca la aproape doua ore de Bucuresti exista niste locuri care abia au aflat ce e ala asfalt, ca sunt unii copilasi care nu au fost vreodata la cinema si nu stiu cum arata un oras. Au insa telefoane mobile pe care le-au folost din plin pentru a o fotografia pe Andreea in timp ce le vorbea despre cum citind macar o carte, isi pot schimba viata.

Multa bucurie in ochi am vazut vineri, multe laude, un contrast extraordinar intr-un singur loc – satul, care intr-o zi de vineri a strans intr-un singur loc, in fata scolii batranii, de fapt oamenii din sat, imbracati in straie de sarbatoare si “conacul”, o casa cu Sali frumos aranjate, cu gresii, faiante, caldura, mirosuri imbietoare, fotolii de piele si plasma imensa pe perete, pe care rulau, bineinteles, manele. A fost ziua in care pe stalpii din sat au fluturat steagurile de sarbatoare, in care fostii fii ai satului care au aflat de eveniment s-au intors in sat, ziua in care am vazut copilasi cu paine si sare iesind in intampinarea invitatilor. Pentru ei a fost “the day”: cea in care au vazut povestea cu ochii lor – printese (doua, din familia Sturza) si o zana (asa cum i se spune Andreei) le-au calcat pe ulite.

Pentru mine a fost the day in care: am mers intr-o coloana oficiala, insotita de masini de politie cu girofaruri, m-am amuzat cu colegi din presa si am reinvatat reguli jurnalistice, in care mi-am reamintit ca se poate simti ca faci parte dintr-un lucru important. In care am vazut "o alta Romanie", asa cum spunea un domn ambasador, dar si speranta, care ar putea purta si numele lui Alin, piticul de a sasea care avea raspuns la orice intrebare...Si m-am bucurat privind cautaturi curioase de copilasi frumosi si zambitori, si m-am bucurat sa simt caldura lor, intr-un loc care ti-ar fi putut da impresia de altceva. Zi plina, obositoare, totul pe fast fwd, insa a meritat...zambetul lor a meritat...

luni, 16 februarie 2009

astazi...

...descoperire frumoasa, moment la fel, de zambit...

jazz fm uk, de gasit pe www.jazzfm.com, cu muzici absolut mmm, ca sa citam interjectia cel mai des folosita de catre un domn nastrusnic.

din cauza lui trei persoane au spus "vai de capu' meu" in acelasi timp (eu si cei doi a. din viata mea). sincronizare misto ca moment...iar domnul a. a dus mai departe momentul, stand atent cu urechea lipita de vocea dj-ului englez (au stimabilii acestia de la jazz fm uk niste voci, niste pronuntii si niste tonuri, aiaiai), aducandu-l pana acum, in seara asta...i-a auzit numele domnului care canta, l-a cautat si mi si ni l-a daruit (zic bine, a.? ;)) ). si de atunci sta intruna in urechile mele...pe repeat...si cum nu sunt egoista il dau mai departe, my sis was the first, blogul is the next :)

acestea sunt: domnul chris botti si muzica lui, muzica ce "face fiecare fibra din om sa vibreze", ca sa citam din domnul a. (descrierea intreaga nu o tin minte pe de rost, asa ca o voi pastra doar pentru mine, nu o stric nereproducand-o exact :D ).

ignorand pozele...

vineri, 6 februarie 2009

Despre niste zile:

“Never eat where you shit. Never dip your pen in company ink” – spune o vorba spusa de un domn pe tema idilelor la serviciu (na, ca am facut-o si pe asta, am scris si despre acest subiect, desi parca am avut nevoie de ceaiuri de relaxare ca sa-l pot face sa iasa). Pe baza lui m-am amuzat impreuna cu cativa prieteni care si-au dat cu parerea pe tema relatiilor amoroase pe la job (ok, eu clar, setata sa NU relatii de genu’ la birou, mne, nup, 10x). si bineinteles, citatul a fost completat de un altul, lasat ca si comment la un articol din EVZ despre faptul ca din ce in ce mai multi angajati au idile la serviciu. Citatul: “coleg sau colega ?!? hm. cea mai frecveta idila la serviciu este cea dintre angajata si sefu' ! se cheama "serviciu de ajutor reciproc"” :))

Am adaugat acum un articol pe tema prieteniilor la serviciu, alea in care nu prea e sanatos sa te bagi. Am aflat ca incruntarile si o cearta cu o prietena close cu care lucrezi se poate traduce in sicane pe proiectele in care faci echipa cu ea...deci nu bun...

O faza absolut delicioasa zilele trecute, cu domnul bursuc HK si telenovelele, ne-a adus pe amandoi la discutii despre ce filme vedeam cand eram mici. Si ma palira rasetele, si-mi amintii ca am avut si niste telenovele preferate (al naibii, descopar ca una in comun cu bursucul, Seicul se chema si il avea pe domnul Gustavo Bermudez in rol principal, cu ai sai ochisori caprui mari si cioc, si haine de seic, si un fel de chica, sau cum se chema bucata aceea de par putin mai lung la spate). Dar mai bine spun de cuplul Gustavo Bermudez – Araceli Gonzales, despre care abia imi amintesc in secvente, insa stiu ca aveau ceva impreuna, o energie si tensiune, in ochi si atingeri…miam miam…Dar sa mai adaugam aici Sclava Isaura, Mala Mujer, Dallas-ul, Salvati de clopotel (ultimele doua, or fi ele americane, dar tot parca un fel de telenovele is :D ). Si uite asa te faci de bafta, de propria mana ;)) .

Si m-am indragostit, din nou, de doamna Aurora Liiceanu, o doamna mmmmm, cu care am vorbit putin la telefon pentru stabilirea unui interviu pe care as vrea sa i-l iau pentru Cariere si care mi-a spus cu o dezinvoltura extraordinara ca unii oameni (in care s-a inclus si pe sine) trec foarte usor de la orgasm dat cu parerea sau maxima organizare, ca femeile sunt la televizor doar niste papusi aduse printre niste barbati ca sa faca un fel de figuratie, ca pe nimeni nu intereseaza ce spui tu acolo, important e numai sa te aiba acolo. Si ca face, si a facut "din dragoste", certandu-se uneori cu sine, caci o relatie buna cu tine este destul de grea, sunt multe certuri, atunci cand te lasi deoparte pentru a-i ajuta pe altii...deci mmmmmm.

Din nou zodiac...caine de apa, in zodiac chinezesc, dupa cum zice predictia Georgianei. Asadar de azi incolo ma cheama Laura J.(de la Jake) Gou, cainele credincios (si totusi bufnita), prieten pana la capat, de polaritate Yang. Restul caracteristicilor mele, in afara faptului ca am inteles acum de ce exista niste completari cu niste Yin si de ce am aplecarea spre culoarea albastru , is de gasit aici :)

Si totusi I did loved somebody fully... :D

joi, 22 ianuarie 2009

Obama-mania poposita si pe aici

Ca sa nu lipsim din randul celor care se leaga de Obama-mania instaurata si mai tare in ultimele zile in intreaga lume, voi mentiona aici doar cateva observatii, reiesite in timpul unor discutii inteligente cu un domn care imi alerteaza diminetile si spun eu, incearca sa ma “destepteasca” ;)) .

Asadar, observatiile, o parte cu citat:

- despre investitura, modul in care erau imbracati cei doi, fapte, actiuni, intamplari si senzatiile unora:
- comentariu in Libertatea, la un articol despre cum era imbracata noua Prima Doamna a Americii: “bai, dar e cracanata rau. iar doamna buch are rochie, haina ca un halat de la spitalul 9”;
- varianta de descriere intr-un ziar romanesc, Gandul cred: “Soţia preşedintelui ales, Michelle Obama, a sosit la Casa Albă îmbrăcată într-o rochie mulată aurie, peste care purta un pardesiu asortat, creaţie a designerului americano-cubanez Isabel Toledo. Viitoarea Primă Doamnă a confirmat astfel înclinaţia sa spre designeri de modă avangardişti, cu nume hispanice, precum Narciso Rodriguez, Zero & Maria Cornejo sau Maria Pinto, relatează Agerpres”.
Si spre comparatie, varianta britanica: "Michelle Obama got dressed today knowing that every thread of the outfit she picked for the moment she became first lady would be forensically inspected for meaning. Her choice was a dress and coat in Swiss wool lace, lined in French silk, designed by a Cuban-American fashion designer, Isabel Toledo, and made by a team of Chinese, Polish and Spanish seamstresses in Toledo's New York studio. As the images were beamed around the world, the colour was being described by many commentators as gold, with all the regal connotations of that colour; the New York Times, however, judged it to be the rather more subtle and sophisticated shade of lemon grass. Toledo herself, who only knew for sure that her outfit had made the cut when she saw it on CNN today, described it as an "optimistic" colour, that "had sunshine"." - restul aici.

O alta observatie, despre Obama-mania, cu citat din domnul “bursuc HK”: “ma uit pe articolele americanilor si ma intreb daca toti oamenii au aceasta aplecare spre a face plecaciuni spre un singur om. se agata de acest obama ca si cum ar fi salvarea de toate relele. i-au scris poezii, frate, ca la noi pe vremea comunismului. poftim: Students from a public high school in the Bronx read poems they wrote to Barack Obama, questioning his promise of change (din NYTimes, restul articolului, aici)

Inca o observatie, pe care daca citeai presa de la noi si presa “de la ei” nu mai stiai cine spune bine si cine nu (nu stiu de ce, dar tind sa ii cred “pe ei” :D ). Citatul despre care vorbim: “How good-looking is my wife?” Mr. Obama asked the crowd at the Neighborhood Ball. During the Beyoncé rendition of “At Last,” Mr. Obama accidentally stepped on Mrs. Obama’s hem, revealing that the new president might be better on the basketball court than on the dance floor”. Si ca pastila de zambit, observatie a la HK: “baietii astia doi au fost la investitura asta cam cum sunt doi miri la o nunta de pe la noi: dupa o zi intreaga de juraminte, pozat, pupat cu toata lumea, seara si toata noaptea trebuie sa arati foarte bine, sa zambesti frumos si sa ai un first dance, alias valsul mirilor, genial, doar cei doi in fata tuturor, in ochii lumii”. Nu-i rau ;))

Si alte doua observatii, poate cele mai interesante dintre cele discutate ieri:
- publicitatea si Obama – brandurile se vor “lipi” de Obama (care e un brand in sine) pentru a mai creste (citat: “baietii astia din publicitatea de la ei speculeaza orice si ziceam eu ca sa vezi ca o sa creasca vanzarile brandurilor astora de genul cu ce se imbraca the first lady, ce parfum foloseste, ce adidasi poarta el la baschet etc etc”); in sprijinul acestor afirmatii: "Brand in Chief: A Bazaar Like No Other", "J. Crew Benefits as Mrs. Obama Wears the Brand", "Seeking Obama Fashions, Visitors Crash J. Crew’s Web Site". Si inca cate altele pe aceeasi tema, de gasit prin ziarele americane...

- “the rise of the afro-americans” – dupa cum s-a vazut si la ceremonia de investitura, au predominat mulatrii (cel putin la capitolul artisti – first dance pe o melodie cantata de Beyonce; tot pe acolo JayZ, Stevie Wonder etc.). Odata cu Obama (si ascensiunea lui) o sa creasca din ce in ce influenta mulatrilor, afro-americanilor as they say, vor fi din ce in ce mai vizibili.

Si probabil asta e primul post dedicat acestui nou fenomen, de care unii s-au saturat deja...

AFTER EDIT: Aici, o poza despre care am putea spune "Obama, fenomen global"

marți, 13 ianuarie 2009

Sa mai comparam? Mai are rost?

Astazi pe Libertatea mare hit (cea mai citita stire), dupa ce aseara fusese data live pe TV, la emisiunea lui Capatos. Despre ce este vorba? Asadar, marea vedeta, de talie nationala (a se citi aici ironia) Nikita a aparut in emisiunea de la Antene, intr-un incendiar video in care...ce face? ce facea? Ei bine, da, sex. Iar Libertatea propaga mai departe fenomenul, nu ca m-as mai mira. Si in cazul in care exista curiosi despre cum arata anumite parti anatomice ale marii vedete Nikita, iaca aici. Desi nu recomand...

Doamne, ce presa avem...si ce "vedete"...
:(

luni, 12 ianuarie 2009

O zi, flashuri...

O singura zi, mai multe genialitati, asa cum le spun eu discutiilor acestea nascute din flashuri de moment, discutii cu, trebuie precizat, un om care nu lucreaza in mass-media.

Asadar,

- pe timp de razboi Gaza, Israel, despre un alt razboi, de aceasta data cultural, din alta zona - detalii dand un click pe aici.

----------------------------------------------------

- pe aceeasi vreme de razboi, un material legat de aceeasi lume, insa de aceasta data cu legaturi si mai politice, scris absolut genial, de citit in lumea francofona, mai precis aici.

----------------------------------------------------

- in perioada de criza, un material pe teme culturale, pe care mi-ar fi placut sa-l fi vazut tratat (macar atat, daca nu la modul pe care mi-au cazut ochii azi) tot in lumea francofona...sau despre cum criza mondiala nu afecteaza viata (la modul traita si activa) culturala a francezilor, acolo unde "la culture affiche une santé insolente"(poftim inceput...of). Articolul este de citit pe Le Monde, sau mai bine spus aici.

----------------------------------------------------

- la final, insa nu in cele din urma, un text despre care am spus "foarte tare". O miscare foarte tare atat pentru NY Times, cat si pentru U2, mai precis Bono. Bono, editorialist - inceputul seriei aici. Si pentru ca surpriza pentru cineva fan Bono trebuia sa fie completa si motiv de bucurie, s-a gasit si varianta audio a acestui editorial, mai precis pentru Podcast. Prea tare, ce sa mai zic? Aceasta varianta ar fi de ascultat aici.

----------------------------------------------------

Toate aceste "genialitati", venite sub forma de pilule, in discutii care imi plac (pohte ce le pohtesc) cu un om (drag) de peste mari si tari, care, atunci cand vrea si poate (a se traduce prin e in forma) aduce intr-un singur loc lucruri frumoase. Multumesc, bursucule!

vineri, 9 ianuarie 2009

Scartait sub talpi...

...azi dimineata, in drum spre job.
Poate ca sa-mi contrazica spusele de aseara, zapada bucuresteana era astazi de dimineata nu doar asezata, ci si scartainda, motiv de zambet pentru mine. Si strada era totusi curata...
Later vin pozele, ca-s inca pe telefon...

Meet Jackie

Azi, Bucurestiul mi-a amintit de ce nu imi place cum se imbraca pe timp de iarna: in acest caz, aici, zapada = purcelit pana in dinti (citat din Hong Kong), flescaiala, lipa, lipa, cah, nh nh.

Dupa o zapada cazuta bine, bine si asezata chiar (daaar diferenta clara si de ofticat intre zapada de aici si cea de la mama de acasa - asta parca era niste apa bagata la frigider, pe cand acasa scartaia direct, fara pregatiri) s-a facut de comanda pe strada, fleoscaiala de mi-as fi dorit sa am niste picioroange sau niste aripi ca ale personajului de mai jos.

Insa, in ciuda zapezii, la resedinta mea a mai aterizat...o bufnita...a venit pe schiuri si cu avionul, tocmai din Italia. Si a fost botezata Jackie. Multumim pe aceasta cale ghidului lui Jackie, din Italia pana aici, respectiv Simo...grazie, Simo! :D

luni, 5 ianuarie 2009

Two new cats in the zone

Anul Nou, ho ho hou, a adus in resedinta mea de vara, iarna, toamna si bineinteles primavara, doua noi pisici.

Tanananana, meeet Zuzi and Doni, the indonesian cat (venita pe sanie, tocmai de la Zusheava, breee):








Maria Mena - Miss You Love: Asa, ca de final, o descoperire care de cateva zile canta pe repeat in garsoniera asta cu atatea matze la bord...(via Ioana, 10x).

vineri, 2 ianuarie 2009

Craciun 2008 & Revelion 2009

Pe scurt:

Craciunul a inceput mai devreme pt mine, cu un week-end full, sambata 20 si duminica 21 decembrie fiind dedicat numai distractiilor: sambata concert Stefan Banica Jr., duminica - aniversarea unei persoane foarte dragi mie. In doar cateva cuvinte: foarte tare, frate! :D Rasete, amuzament, dans, multa caldura, zambete si imbratisari...frumos!

23 decembrie si Craciun: Acasa, la ai mei, Moinesti, Bacau - am ajuns odata cu zapada, mama a zis ca eu am adus-o ;)) . Ningea ca-n povesti, frumos si linistit. A urmat apoi un ger de crapau pietrele...
Liniste, calm...amintiri, umbre...si totusi e aici, cu mine...

Si pentru ca trebuia sa simta toata lumea ca a venit copilul acasa, next stop: Onesti. Gatit cu bucurie (rasfatatii au fost nasii mei, care au zambit mult), apoi o noua tura de caldura cu Flor si ale sale locuri onestene. Expeditia "ceai in Onesti" a ajuns o salata, clatite, capuccino cald intr-un loc cute in orasul care mi-e ca o a nush cata casa. Apoi ceai intr-un bar ciudat si interesant, dupa mers prin ger si bataie cu zapada ;)) . Next day, Sfant Stefan la unchiu' Fanu, been there too, scurt pentru ca a doua zi redeveneam bucuresteanca.

28 dec. - back to Buc, ajunsa la Capitale bocna, scandura, inghetata, ziceam ca merg pe picioarele altuia, nu ale mele (multumim pe aceasta cale Massaro/Simpa Trans pentru conditiile deosebit de inghetate de calatorie; incep sa ma gandesc daca sa trimit nota de plata a ce am in plasuta din fata mea acum pe adresa lor...ma gandesc insa ca nu as primi vreun raspuns :D ).

Zilele ramase pana la Anul Nou le-am petrecut la job, intr-un alt ger, de aceasta data in biroul de la serviciu care a stat cu caloriferul deschis 2 zile si tot frig era (multumim pe aceasta cale administratorului cladirilor NCH care a inchis centrala in aceasta perioada, as continua sa spun lucruri de bine insa mai bine mai beau o gura de ceai :D ).

Anul Nou: in valuri, 39-40 de grade...Nu, nu a fost Egipt, nici macar Grecia sau Coasta de Azur, ci valuri de transpiratie si febra, cu dureri de cap, nas curgand, urechi pocnind si dureroase, cu caciula, sosete si trening in plapuma, dupa inhalatie, frectie, ceai, cocktailuri de fervex, vitamina C, Nurofen si toate cele. So New Year in bed, nici macar dormind, nu putut din cauza de febra...Asadar si prin urmare, daca vorba aceea cu "ce faci de Anul Nou, faci tot anul" se aplica, atunci nu prea stiu ce sa spun...dar sa nu ne mai gandim la asta, un nou an a venit, de luni back to work!

LA MULTI ANI!