marți, 30 decembrie 2008

2008 la final

Profesional...

Un an plin: un an de Acasa.ro, 9 luni de blog “copilul meu si al Andreei”; 2 ani de cand sunt in campul muncii (pe bani) fara nici o zi de intrerupere.

An cu schimbari: de sefi, de strategii, de posturi – au fost stirile, a fost Sorin as my boss; a plecat el, la fel si Raluca si inca o parte din echipa de la Acasa.ro (Bogdan, Alex, doi dintre baietii cu care ma intelegeam bine). Au venit apoi Carierele si cursul de PM (project management), care desi au sosit neanuntate si cu ceva nervi, s-au asezat si “stau”. Apoi Carmen ca sefa, din toamna. Insa per ansamblu, merge.

Au mai fost colaborari la Galele Andreei, cu cate un varf de deget din partea mea: la Gala UNICEF, la Gala Romania prinde radacini. Plus iesiri la Gala Business Woman, doua gale ale Unicef-ului si cea de la Realitatea. Ocazie cu care mi-am amintit ce norocoasa sunt ca am apucat sa lucrez cu cativa super oameni, super profesionisti din vechile echipe.

Si sa nu uit ca am scapat de scoala in aceasta vara, odata cu disertatia...am “dizertat” la Iasi si am reusit sa inchei si acest capitol din viata mea (pentru detalii si senzatii, impresii de moment, e de vizitat vechiul blog).

2008, part 2

Cei care sunt...

Au ramas si anul asta aici, langa mine, zambind odata cu bucuriile mele si oftand odata cu tristetile mele. De aceea si mai ales pentru ca sunt, voi spune “multumesc ca esti si sper ca am fost si vei fi”: sora-mea Anca, care de la Grenoble a simtit multimea de stari de anul asta; Simo, pozitiva, vorbareata si cat de multe altele; Oana, Geo si inca alti cativa oameni pe care am inceput sa-i redescopar...

Speciali, si totusi...

Doi oameni despre care stiu ca nu le-ar placea sa scriu, sa vorbesc public, doua persoane speciale din viata mea care desi spun ca nu si mne si nu le convine poate ca suntem ca un triunghi (acest ceva pe care mi-am promis ca will never do it again) din care vrea fiecare sa iasa si nu-i iese.

Domnul din ecuatie a reusit in 2008 sa ma dezamageasca intr-un fel prin care m-a facut sa spun ca, din pacate nu mai astept nimic de la el. A reusit sa creasca in mine un fel de aproape indiferenta, dupa ce timp de cateva luni s-a erijat intr-un avocat “2 in 1”, atunci cand nimeni nu-i ceruse acest lucru. In fine, sper sa ii fie bine asa cum e si...inca mai sper sa-i vad pantalonii cei negri “cu funduletz included” aterizand la Bucuresti, la acel “pranz in trei” de care spunea la un anume moment, undeva anul asta care se incheie.

Al doilea A. din ecuatie, A.-ul feminin, asa cum ii spune domnul bursuc londonezo-hong-kong-ez, incheie anul ca intr-un fel de cerc, la fel cum l-a inceput (cu o singura diferenta, cea a unor sms-uri). Nu ma pot abtine sa nu observ asta, ca in ce ne priveste 2008 a avut forma unui cerc, cu forme reprezentand suisuri si mici coborasuri, cu lucruri frumos si altfel spuse, cu un alt fel de echilibru, un altfel de calm, alt fel de a urca, alt stil de zambet, altfel de lumina, noi incercari, avansari si retrageri...un an plin...si parca totusi...
Totusi trebuie sa ii multumesc ca este, ca incearca, ca poate, ca vrea, ca este....

2008, partea 1

2008 la final. Desi nu obisnuiesc sa stau si sa fac adunari cu trageri de linie, in clipa asta nu pot sa nu observ cateva lucruri, asternute aici, acum si...mai urmeaza.

2008 - plusuri si pasi usor echilibrati spre echilibru

Incep cu oamenii ca astia-s cei mai importanti: am castigat in timp langa mine niste oameni despre care nu pot spune decat ca ma bucur ca exista.

Probabil va zambi daca va citi, desi i-am spus asta si direct si cumva intamplator intr-o perioada de coincidente (spusese si ea acelasi lucru pe care l-am spus eu, insa altcuiva :D )- cred ca daca ar fi sa fac un fel de ordonare a lucrurilor bune, unul dintre cele mai importante si frumoase castiguri ale acestui an ar fi Raluca. Ral, bebele pinguin sau cum ii mai spun si isi mai spune, a devenit intr-un fel dibaci si destul de rapid o prezenta importanta in viata mea de acum, reusind sa demonteze cativa de “nu” incapatanati pe care i-am tot spus pe parcurs. Un alt fel de calm, alt fel de cald, un alt fel de echilibru...

Ar mai fi apoi un amalgam de om, sentiment, dedicare, drag, sensibilitate, munca si daca ar fi sa spun intr-un cuvant: SPECIAL. Andreea, da, despre ea este vorba, cineva-ul despre care pot sa spun ca este probabil singura persoana care in 5 secunde poate aprinde un fel de ceva in ochii mei. Este un om superb, un infinit de energie pozitiva pe care il planteaza in ceilalti si care te face sa vrei si sa mai vrei. Mi-e draga si-mi place efectul pe care il are asupra mea, zambetul pe care mi-l lasa, usurarea, calmul si un fel de lumina zambitoare in ochi. Are un talent special (desi poate e doar destin), acela de a interveni/aparea in viata mea fie cu un telefon, fie cu un sms sau mail, exact atunci cand am nevoie de un “ceva”, de multe ori definit, de si mai multe ori nedefinit, despre care insa nu spun ca as avea nevoie. Este o prezenta minunata in viata mea, pe care uneori ma mir ca o am. Si ma bucur de ea. De ea se leaga un alt plus din acest an, care este insa unul la nivel profesional, respectiv proiectul pe care il avem impreuna – Blogul AMB care poate fi gasit in dreapta la recomandari :P , nascut din ideea mea si crescut de amandoua, cu multa munca din partea mea si din partea baietilor de la Acasa.ro (mai ales baietii de la IT), “copilul nostru”, asa cum i-a spus ea si care desi uneori simt ca imi mananca zilele, tot copilul meu e :D .

Despre alti cativa oameni, “achizitii sufletesti 2008" nu o sa spun prea multe decat ca ma bucur ca sunt aici si ca as vrea sa ii cunosc si mai bine : Flor, multumesc pentru ceaiul din barurile ciudate-friguroase din Onesti si Lipscani :P ; Oana – tie iti spun mai multe la un pahar de vin :D , aa, Gogu misses you :D ; Gabi – mmmm, hmm, berea aia la miez de noapte ar merita “udata” din nou si asezonata cu niste muzici bune :D .

Sfarsit prima parte :)

duminică, 14 decembrie 2008

Meet Jake

Jake the owl, varianta cu sprancene din crengute, corp din puf alb, spate din conuri de brad si aripi din crengute. Este de vazut in poza, arata genial.

Despre bufnita pe Wikipedia:
Bufniţă sau buhă este un nume dat mai multor specii de păsări din Familia Strigidae (Strigide), Ordinul Strigiformes.
Cea mai cunoscută în România este Bufniţa, Bufniţa mare sau Buha, numită ştiinţific Bubo bubo.Superstiţiile occidentale au atribuit bufniţei şi celorlalţi reprezentanţi ai ordinului Strigifomes tot felul de puteri sumbre, determinând vânarea sălbatică a acestora. Aduse de populaţiile de colonişti apuseni şi la români, unele din aceste superstiţii au prins pe alocuri, ca de pildă ce după care buha ar vesti, prin cântecul ei, moartea cuiva. În vechime, folclorul românesc atribuia bufniţei rolul de mesager sau vestitor al pădurii.

Despre istoria lui Jake the owl:
In urma cu vreo 3 saptamani am completat un quiz pe Facebook, despre My best quality. Si cum iesise Wisdom, poza era...o bufnita, adica cam asa:

Si cum rezultatul la testul What is your real name a iesit Jake, previzibil, the owl a devenit Jake the owl.
A, si mai are si 41 de ani...hihi...

vineri, 28 noiembrie 2008

Ca sa nu cumva sa uit...

Ziua de 18 noiembrie...

O privire si cateva cuvinte pe care nu le-am mai citit/vazut/auzit in alte parti, in alte interviuri...eu le stiu, dar nu le spun, poate altii vor gasi si altele...

Interviul cu Andreea Marin Banica, la rubrica Cariere de la Acasa.ro - aici

luni, 24 noiembrie 2008

La capitolul noi descoperiri...

"Cind barbatul care esti se va intilni cu femeia care sint, se vor intilni toti barbatii care ai fost cu toate femeile care am fost; si se vor intilni barbatul care ti-ai dori sa fii cu femeia care visez sa devin; si se vor intilni si toate femeile pe care le-ai avut cu toti barbatii pe care i-am pierdut; si se vor intilni, in gind, toate femeile care te mai viseaza cu toti barbatii care nu ma pot uita; si se vor intilni si femeia care ai fi fost daca nu erai barbat cu barbatul care as fi vrut sa fiu daca nu eram femeie.

Cind barbatul care esti se va intilni cu femeia care sint, poate ne vom transforma in doi oameni mai buni decit toti oamenii care am fost, mai buni decit toti oamenii care am fi vrut sa fim, dar nu sintem, mai buni decit toti cei pe care i-am intilnit inainte sa ne intilnim. Poate."

-------------------------------------------------------------------------------------

Si totusi cel mintit, inselat, tradat ramine sa asculte explicatiile. Din momentul in care a decis ca are intrebari si vrea sa asculte raspunsuri, a luat decizia ca e pregatit si sa ierte. E pregatit chiar si sa se minta pe sine.


Cred ca fiecaruia dintre noi i s-a intimplat cel putin o data sa prefere confruntarea plecarii, doar pentru ca avea nevoie de munitie pentru lupta ce avea sa urmeze. Lupta pentru salvarea a ceva mai important decit adevarul: minte-ma, inventeaza ceva, explica, ajuta-ma! Ajuta-ma si arata-mi ca-ti pasa cel putin atit cit sa faci efortul de a gasi explicatii.

Care e dovada mai mare de tarie de caracter: sa ai puterea sa pleci de dragul adevarului sau sa ramii si sa asculti de dragul... Asta e, de dragul cui?

------------------------------------------------------------------------------------

Nu o cunosc, dar am descoperit-o in seara asta...si voi "ramane" s-o citesc: http://inczeklara.blogspot.com/

-----------------------------------------------------------------------------------
And this:

joi, 20 noiembrie 2008

new repeat...

pe cateva piese, dupa ce un stimabil domn mi-a readus-o in atentie. si am ajuns sa inteleg de ce unii au venit tocmai de la Lyon, ca sa o vada in concert live la Cluj...la ce show face live, il cred ca a facut asta...si-mi pare rau ca n-am ajuns si noi, cei de mai aproape...
iata despre ce vorbesc:

marți, 11 noiembrie 2008

filings

Last week, Dristor, cofetaria de peste drum. Trecut prin fata, la o masa stinghera in coltul cofetariei (sunt doar doua mese cu cate doua scaune) un domn si o doamna, ambii cu parul carunt, mananca cate o prajitura. Lejer, relaxat, iau cate o bucatica de prajitura, ca intr-un ritual, elegant.

Mi-am amintit de tata, cel care din cand in cand, uneori des, isi lua fata (sau fetele) si mergea "sa dea o prajitura"...si mi s-a facut dor...

-----------------------------------------------------------------------
Last week, Dristor, Muncii, Iancului si apoi next to Cismigiu...miros de toamna si apoi iarna. Am reusit sa simt covor de frunze galbene sub picioare si vant de toamna in nari, desi nu erau ca cele din Iasi....si mi s-a facut dor...

-----------------------------------------------------------------------

luni, 10 noiembrie 2008

Miroase a iarna...

pe holul blocului meu, pe aleea presarata cu frunze ruginii. Vineri seara, pe intuneric, imi mirosise la fel pe o straduta din vecinatatea Cismigiului. Si nu fusesem singura care simtise asta.

Si o ultima descoperire la capitolul muzici, ascultata pe repeat de ieri:

vineri, 7 noiembrie 2008

din descoperirile recente

o piesa care "duce cu gandul la prostii" ;))

LATER EDIT: duce cu gandul la...pardon, iti vine sa "dai cu cutitu in chiatra"

vineri, 31 octombrie 2008

Asa...

...pe final de seara...

Decizii...de raspuns

De vreo niste zile ma tin sa scriu un post de raspuns pt Raluca si ale sale post-uri sau blogo-loguri, hihi, despre decizii si sintagma-principiu “daca e sa fie, o sa fie”…Dar a venit si timpul lor, cel putin pentru o parte…

Asadar, first: decizii sau lipsa lor? Modul in care decidem? Paaai, pe scurt: cam fiecare lucru pe care il facem, constient sau nu, este o decizie. Fie ca spunem sau nu, scriem sau nu, discutam sau nu, toate astea sunt decizii…In ultimul timp am avut de-a face cu tacerile unor oameni dragi mie. Cum le-am considerat? Decizii in sine, raspunsuri in sine, pentru ca…si tacerea e un raspuns! Alegi sa taci chiar daca ai ceva de spus, uneori pentru ca esti prea nervos sau suparat si te gandesti ca daca deschizi gura atunci, ei, il poti rani pe cel de langa tine; alteori alegi sa taci asteptand ca timpul sa mai estompeze lucruri, stari, tensiuni…desi, if you ask me, in ce ma priveste, asta e o greseala…o lungire a unei stari neplacute aiurea, degeaba.

Asadar, Raluca zice despre Patternul A - important este sa decizi, nu ce: Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti - GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul nu este la intamplare”, “Patternul B - evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila! - Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste” si al treilea, “Patternul C - time will tell: Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.

De trecut, trecem prin toate, fiecare dintre noi, pe rand – zic eu. Ne adaptam situatiei, omului, intrebarii, gandului. Uneori alegem sa fim impulsivi si luam decizia pe loc, “sub focul” momentului (faza periculoasa pentru ca de cele mai multe ori lucrurile spuse la nervi sau la impuls dor/ranesc cel mai tare, asta in cazul conflictelor), alteori stam cuminti si ne stapanim (asta de obicei dupa ce aplicand prima parte a frazei, bucata de putin mai sus, constatam ca mai bine tragem o gura de aer si mai stam "o tura" sa ne gandim), alteori apelam la varianta “suna un prieten” (caruia i ne plangem, si-i spunem, ii asteptam raspunsul de parca ar fi situatia lui si nu a noastra). Eu, poate si datorita laturii mai aplecate spre psihologie pe care o am pe undeva prin mine, prefer reactiile de moment – se spune ca adevarul unui om sta in prima lui reactie, in primele lucruri pe care le spune, uneori mai putin constient (lucru mai mult sau mai putin adevarat, pentru ca pana la urma omul are constiinta si e mai complex decat un instinct, respectiv o prima reactie).

Si asa, ca de final, as zice ca de cele mai multe ori in cazul deciziilor important e sa le iei, sa nu le amai…timpul (mai ales al tau) este foarte important…a, si poate cel mai bine e sa fie decizii care sa mai lase si loc de nuantari.

marți, 28 octombrie 2008

again

din capitolul lucruri frumoase de la oameni frumosi, dragi, dulci si calzi (atunci cand vor :P), multumim domnului "bursuc londonez"...nu e piesa cu care cu care innebuneste probabil pe toata lumea, insa e cea al carei videoclip m-a facut sa spun "tare"...



si da, sa-i faci o poza si pentru mine :D , lui Katie :)

luni, 27 octombrie 2008

Un pas...

...dupa ce luni de zile pe blogul Andreei s-a intrebat, discutat, cerut, vorbit, iata ca a aparut si un prim pas.
Din presa, Jurnalul National, cu un prim articol atat de simplu si totusi atat de cutremurator. Pentru ca se intampla, desi nu mi si ni se intampla...

"SUNTEŢI ÎN STARE SĂ-I PRIVIŢI ÎN OCHI? / Copii speciali într-o Românie autistă" , este numele campaniei, iar primul articol e de gasit aici.

Iar eu, si eu, o sustin.

duminică, 26 octombrie 2008

back...

sau despre cum sa vezi Busteniul numai din masina sau pe geamul vilei.

Inceput de week-end cu nervi, dupa doua zile de "debarcare" in Busteni, la vila grupului din care face parte firma la care lucrez. Doua zile in care remarcile amicilor, prietenilor si colegilor de gaenul "esti la Busteni, ce mistooo" ma scoteau din pepeni din ce in ce mai mult, asta pt ca nu intelegeam de ce nu vad din lucruri decat locatia si nicidecum situatia per ansamblu. Asta si pt ca o zi jumate la Busteni a fost de fapt o zi jumate intr-o vila, intr-o sala de curs, nicidecum la have fun and stuff. Dar in afara de "mda" ce sa mai spun? Nimic...

Asadar, dupa 3 ore dormite in one night (noapte muncita, cu nervi si crize etc etc), dupa prezentari, discutii, cazuri de proiecte and stuff, vineri seara, la ora 7, am pornit spre Buc.. Ploaie, drum greu, insa mers ok, after all - am ajuns pe la 9 si, dupa care am incercat sa adorm. Greu, domnle, greu...

joi, 23 octombrie 2008

si totusi trecutul...

...conteaza, cel putin din blogul trecut...asa ca l-am asezat si aici, la blogroll, sa il pot gasi cuminte, atunci cand voi vrea sa zambesc trecutului, ori poate sa ma incrunt spre el...

lucruri ciudate se intampla, mai ales pe calculatorul meu, care a "inghitit" asta seara un windows...

miercuri, 22 octombrie 2008

zile si stari

de cateva zile un fel de lupta, insotita de un fel de gol...un fel de tristete...tristetea de a simti cum pierzi si estompezi incet incet o bucatica din tine, din acel "tine emotional"...

compensatii, poate, de la aceleasi zile: zambete prin telefon sau sms, de la oameni pe care ii descoperi zi de zi, incet incet, cu un alt fel de rabdare, in povesti spuse in bucati de dorinte ce fusesera neimplinite timp de luni de zile, acum cu inceput de implinire...atat de simple, intuitive, dar pt care trebuie sa spui "multumesc"...multumesc...
telefoane de sfarsit de saptamana, atunci cand golul din tine e parca mai acut, care iti spun "m-am gandit la tine saptamana asta"...oameni pe care nu-i mai vazusei de jumatate de an...dar care iti aduc un zambet si sentimentul ca contezi...
apoi cunoastere...fie ca inseamna ea un prim contact cu un om care iti poarta numele in cealalta parte a lumii...si zambet, si gand...ce e viata asta...

si din nou gol, priviri cautate, fara cuvinte insa...dar no more faith, no more of that hope...at least in me...but no drama...

si din nou muzici de la prieteni.

joi, 16 octombrie 2008

si din aceeasi gama

piesa ascultata obsesiv in seara asta...de taiat vene, de cantat la vene, de facut copii etc etc
se cheama V.A.S.T. si canta genial...

Noua achizitie...

la capitolul piese...sar'naaa, Andreea...and today I have full discography...mmmmmm



LATER EDIT: Nu am chiar full discography...am aflat apoi :D

joi, 2 octombrie 2008

Si totusi cultura bate sexul

Astazi, la Acasa.ro, s-a intamplat the most unbelievable thing: o stire de cultura a batut la capitolul "cele mai citite" o stire de monden si una cu sex.

Asta e "eroina", asa ca bravo...

miercuri, 1 octombrie 2008

In loc de editorial

Am inceput sa scriu acum multi ani, de nici nu mai stiu cand…la “taiatul motzului” am pus mana pe pix, apoi am fost prima din clasa care stia literele si desena litere (doar bastonasele mi-au fost dusmani), dupa ce in camin fusesem copilul rasfatat care stia sa faca multe…apoi am asternut pe hartie diverse: ganduri, sentimente, idei…si mama spune ca ma pricepeam si la desen, eu insa am indoieli serioase, mai ales cand vad ce stangace sunt acum la acest capitol.

De bloggareala m-am apucat cu stangacie, in luna mai a anului trecut, dupa un eveniment nefericit…visam ca locul acela sa fie locul in care oamenii, colegii, copiii sa scrie despre si pentru…dar nu au scris, asa ca nu mai are rost sa spunem despre ce…

Si pentru ca pe blogul meu de pe Yahoo360 nu mai pot pune lucruri, am decis sa ma mut aici…Aici unde va fi si cu banalitati, dar si cu lucruri importante…a part of my world, poate banala, poate nu…

Asa ca…I’ll see it (and you) around…