...pe final de seara...
vineri, 31 octombrie 2008
Decizii...de raspuns
De vreo niste zile ma tin sa scriu un post de raspuns pt Raluca si ale sale post-uri sau blogo-loguri, hihi, despre decizii si sintagma-principiu “daca e sa fie, o sa fie”…Dar a venit si timpul lor, cel putin pentru o parte…
Asadar, first: decizii sau lipsa lor? Modul in care decidem? Paaai, pe scurt: cam fiecare lucru pe care il facem, constient sau nu, este o decizie. Fie ca spunem sau nu, scriem sau nu, discutam sau nu, toate astea sunt decizii…In ultimul timp am avut de-a face cu tacerile unor oameni dragi mie. Cum le-am considerat? Decizii in sine, raspunsuri in sine, pentru ca…si tacerea e un raspuns! Alegi sa taci chiar daca ai ceva de spus, uneori pentru ca esti prea nervos sau suparat si te gandesti ca daca deschizi gura atunci, ei, il poti rani pe cel de langa tine; alteori alegi sa taci asteptand ca timpul sa mai estompeze lucruri, stari, tensiuni…desi, if you ask me, in ce ma priveste, asta e o greseala…o lungire a unei stari neplacute aiurea, degeaba.
Asadar, Raluca zice despre “Patternul A - important este sa decizi, nu ce: Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti - GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul nu este la intamplare”, “Patternul B - evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila! - Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste” si al treilea, “Patternul C - time will tell: Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.
De trecut, trecem prin toate, fiecare dintre noi, pe rand – zic eu. Ne adaptam situatiei, omului, intrebarii, gandului. Uneori alegem sa fim impulsivi si luam decizia pe loc, “sub focul” momentului (faza periculoasa pentru ca de cele mai multe ori lucrurile spuse la nervi sau la impuls dor/ranesc cel mai tare, asta in cazul conflictelor), alteori stam cuminti si ne stapanim (asta de obicei dupa ce aplicand prima parte a frazei, bucata de putin mai sus, constatam ca mai bine tragem o gura de aer si mai stam "o tura" sa ne gandim), alteori apelam la varianta “suna un prieten” (caruia i ne plangem, si-i spunem, ii asteptam raspunsul de parca ar fi situatia lui si nu a noastra). Eu, poate si datorita laturii mai aplecate spre psihologie pe care o am pe undeva prin mine, prefer reactiile de moment – se spune ca adevarul unui om sta in prima lui reactie, in primele lucruri pe care le spune, uneori mai putin constient (lucru mai mult sau mai putin adevarat, pentru ca pana la urma omul are constiinta si e mai complex decat un instinct, respectiv o prima reactie).
Si asa, ca de final, as zice ca de cele mai multe ori in cazul deciziilor important e sa le iei, sa nu le amai…timpul (mai ales al tau) este foarte important…a, si poate cel mai bine e sa fie decizii care sa mai lase si loc de nuantari.
Asadar, first: decizii sau lipsa lor? Modul in care decidem? Paaai, pe scurt: cam fiecare lucru pe care il facem, constient sau nu, este o decizie. Fie ca spunem sau nu, scriem sau nu, discutam sau nu, toate astea sunt decizii…In ultimul timp am avut de-a face cu tacerile unor oameni dragi mie. Cum le-am considerat? Decizii in sine, raspunsuri in sine, pentru ca…si tacerea e un raspuns! Alegi sa taci chiar daca ai ceva de spus, uneori pentru ca esti prea nervos sau suparat si te gandesti ca daca deschizi gura atunci, ei, il poti rani pe cel de langa tine; alteori alegi sa taci asteptand ca timpul sa mai estompeze lucruri, stari, tensiuni…desi, if you ask me, in ce ma priveste, asta e o greseala…o lungire a unei stari neplacute aiurea, degeaba.
Asadar, Raluca zice despre “Patternul A - important este sa decizi, nu ce: Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti - GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul nu este la intamplare”, “Patternul B - evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila! - Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste” si al treilea, “Patternul C - time will tell: Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.
De trecut, trecem prin toate, fiecare dintre noi, pe rand – zic eu. Ne adaptam situatiei, omului, intrebarii, gandului. Uneori alegem sa fim impulsivi si luam decizia pe loc, “sub focul” momentului (faza periculoasa pentru ca de cele mai multe ori lucrurile spuse la nervi sau la impuls dor/ranesc cel mai tare, asta in cazul conflictelor), alteori stam cuminti si ne stapanim (asta de obicei dupa ce aplicand prima parte a frazei, bucata de putin mai sus, constatam ca mai bine tragem o gura de aer si mai stam "o tura" sa ne gandim), alteori apelam la varianta “suna un prieten” (caruia i ne plangem, si-i spunem, ii asteptam raspunsul de parca ar fi situatia lui si nu a noastra). Eu, poate si datorita laturii mai aplecate spre psihologie pe care o am pe undeva prin mine, prefer reactiile de moment – se spune ca adevarul unui om sta in prima lui reactie, in primele lucruri pe care le spune, uneori mai putin constient (lucru mai mult sau mai putin adevarat, pentru ca pana la urma omul are constiinta si e mai complex decat un instinct, respectiv o prima reactie).
Si asa, ca de final, as zice ca de cele mai multe ori in cazul deciziilor important e sa le iei, sa nu le amai…timpul (mai ales al tau) este foarte important…a, si poate cel mai bine e sa fie decizii care sa mai lase si loc de nuantari.
marți, 28 octombrie 2008
again
din capitolul lucruri frumoase de la oameni frumosi, dragi, dulci si calzi (atunci cand vor :P), multumim domnului "bursuc londonez"...nu e piesa cu care cu care innebuneste probabil pe toata lumea, insa e cea al carei videoclip m-a facut sa spun "tare"...
si da, sa-i faci o poza si pentru mine :D , lui Katie :)
si da, sa-i faci o poza si pentru mine :D , lui Katie :)
luni, 27 octombrie 2008
Un pas...
...dupa ce luni de zile pe blogul Andreei s-a intrebat, discutat, cerut, vorbit, iata ca a aparut si un prim pas.
Din presa, Jurnalul National, cu un prim articol atat de simplu si totusi atat de cutremurator. Pentru ca se intampla, desi nu mi si ni se intampla...
"SUNTEŢI ÎN STARE SĂ-I PRIVIŢI ÎN OCHI? / Copii speciali într-o Românie autistă" , este numele campaniei, iar primul articol e de gasit aici.
Iar eu, si eu, o sustin.
Din presa, Jurnalul National, cu un prim articol atat de simplu si totusi atat de cutremurator. Pentru ca se intampla, desi nu mi si ni se intampla...
"SUNTEŢI ÎN STARE SĂ-I PRIVIŢI ÎN OCHI? / Copii speciali într-o Românie autistă" , este numele campaniei, iar primul articol e de gasit aici.
Iar eu, si eu, o sustin.
duminică, 26 octombrie 2008
back...
sau despre cum sa vezi Busteniul numai din masina sau pe geamul vilei.
Inceput de week-end cu nervi, dupa doua zile de "debarcare" in Busteni, la vila grupului din care face parte firma la care lucrez. Doua zile in care remarcile amicilor, prietenilor si colegilor de gaenul "esti la Busteni, ce mistooo" ma scoteau din pepeni din ce in ce mai mult, asta pt ca nu intelegeam de ce nu vad din lucruri decat locatia si nicidecum situatia per ansamblu. Asta si pt ca o zi jumate la Busteni a fost de fapt o zi jumate intr-o vila, intr-o sala de curs, nicidecum la have fun and stuff. Dar in afara de "mda" ce sa mai spun? Nimic...
Asadar, dupa 3 ore dormite in one night (noapte muncita, cu nervi si crize etc etc), dupa prezentari, discutii, cazuri de proiecte and stuff, vineri seara, la ora 7, am pornit spre Buc.. Ploaie, drum greu, insa mers ok, after all - am ajuns pe la 9 si, dupa care am incercat sa adorm. Greu, domnle, greu...
Inceput de week-end cu nervi, dupa doua zile de "debarcare" in Busteni, la vila grupului din care face parte firma la care lucrez. Doua zile in care remarcile amicilor, prietenilor si colegilor de gaenul "esti la Busteni, ce mistooo" ma scoteau din pepeni din ce in ce mai mult, asta pt ca nu intelegeam de ce nu vad din lucruri decat locatia si nicidecum situatia per ansamblu. Asta si pt ca o zi jumate la Busteni a fost de fapt o zi jumate intr-o vila, intr-o sala de curs, nicidecum la have fun and stuff. Dar in afara de "mda" ce sa mai spun? Nimic...
Asadar, dupa 3 ore dormite in one night (noapte muncita, cu nervi si crize etc etc), dupa prezentari, discutii, cazuri de proiecte and stuff, vineri seara, la ora 7, am pornit spre Buc.. Ploaie, drum greu, insa mers ok, after all - am ajuns pe la 9 si, dupa care am incercat sa adorm. Greu, domnle, greu...
joi, 23 octombrie 2008
si totusi trecutul...
...conteaza, cel putin din blogul trecut...asa ca l-am asezat si aici, la blogroll, sa il pot gasi cuminte, atunci cand voi vrea sa zambesc trecutului, ori poate sa ma incrunt spre el...
lucruri ciudate se intampla, mai ales pe calculatorul meu, care a "inghitit" asta seara un windows...
lucruri ciudate se intampla, mai ales pe calculatorul meu, care a "inghitit" asta seara un windows...
miercuri, 22 octombrie 2008
zile si stari
de cateva zile un fel de lupta, insotita de un fel de gol...un fel de tristete...tristetea de a simti cum pierzi si estompezi incet incet o bucatica din tine, din acel "tine emotional"...
compensatii, poate, de la aceleasi zile: zambete prin telefon sau sms, de la oameni pe care ii descoperi zi de zi, incet incet, cu un alt fel de rabdare, in povesti spuse in bucati de dorinte ce fusesera neimplinite timp de luni de zile, acum cu inceput de implinire...atat de simple, intuitive, dar pt care trebuie sa spui "multumesc"...multumesc...
telefoane de sfarsit de saptamana, atunci cand golul din tine e parca mai acut, care iti spun "m-am gandit la tine saptamana asta"...oameni pe care nu-i mai vazusei de jumatate de an...dar care iti aduc un zambet si sentimentul ca contezi...
apoi cunoastere...fie ca inseamna ea un prim contact cu un om care iti poarta numele in cealalta parte a lumii...si zambet, si gand...ce e viata asta...
si din nou gol, priviri cautate, fara cuvinte insa...dar no more faith, no more of that hope...at least in me...but no drama...
si din nou muzici de la prieteni.
compensatii, poate, de la aceleasi zile: zambete prin telefon sau sms, de la oameni pe care ii descoperi zi de zi, incet incet, cu un alt fel de rabdare, in povesti spuse in bucati de dorinte ce fusesera neimplinite timp de luni de zile, acum cu inceput de implinire...atat de simple, intuitive, dar pt care trebuie sa spui "multumesc"...multumesc...
telefoane de sfarsit de saptamana, atunci cand golul din tine e parca mai acut, care iti spun "m-am gandit la tine saptamana asta"...oameni pe care nu-i mai vazusei de jumatate de an...dar care iti aduc un zambet si sentimentul ca contezi...
apoi cunoastere...fie ca inseamna ea un prim contact cu un om care iti poarta numele in cealalta parte a lumii...si zambet, si gand...ce e viata asta...
si din nou gol, priviri cautate, fara cuvinte insa...dar no more faith, no more of that hope...at least in me...but no drama...
si din nou muzici de la prieteni.
marți, 21 octombrie 2008
stare de ultimele zile..."how long will I keep away from you?"
"how hard will I fall this time?"
"how long will you keep away from me?"
"how long will you keep away from me?"
joi, 16 octombrie 2008
si din aceeasi gama
piesa ascultata obsesiv in seara asta...de taiat vene, de cantat la vene, de facut copii etc etc
se cheama V.A.S.T. si canta genial...
se cheama V.A.S.T. si canta genial...
Noua achizitie...
la capitolul piese...sar'naaa, Andreea...and today I have full discography...mmmmmm
LATER EDIT: Nu am chiar full discography...am aflat apoi :D
LATER EDIT: Nu am chiar full discography...am aflat apoi :D
vineri, 3 octombrie 2008
joi, 2 octombrie 2008
Si totusi cultura bate sexul
Astazi, la Acasa.ro, s-a intamplat the most unbelievable thing: o stire de cultura a batut la capitolul "cele mai citite" o stire de monden si una cu sex.
Asta e "eroina", asa ca bravo...
Asta e "eroina", asa ca bravo...
miercuri, 1 octombrie 2008
In loc de editorial
Am inceput sa scriu acum multi ani, de nici nu mai stiu cand…la “taiatul motzului” am pus mana pe pix, apoi am fost prima din clasa care stia literele si desena litere (doar bastonasele mi-au fost dusmani), dupa ce in camin fusesem copilul rasfatat care stia sa faca multe…apoi am asternut pe hartie diverse: ganduri, sentimente, idei…si mama spune ca ma pricepeam si la desen, eu insa am indoieli serioase, mai ales cand vad ce stangace sunt acum la acest capitol.
De bloggareala m-am apucat cu stangacie, in luna mai a anului trecut, dupa un eveniment nefericit…visam ca locul acela sa fie locul in care oamenii, colegii, copiii sa scrie despre si pentru…dar nu au scris, asa ca nu mai are rost sa spunem despre ce…
Si pentru ca pe blogul meu de pe Yahoo360 nu mai pot pune lucruri, am decis sa ma mut aici…Aici unde va fi si cu banalitati, dar si cu lucruri importante…a part of my world, poate banala, poate nu…
Asa ca…I’ll see it (and you) around…
De bloggareala m-am apucat cu stangacie, in luna mai a anului trecut, dupa un eveniment nefericit…visam ca locul acela sa fie locul in care oamenii, colegii, copiii sa scrie despre si pentru…dar nu au scris, asa ca nu mai are rost sa spunem despre ce…
Si pentru ca pe blogul meu de pe Yahoo360 nu mai pot pune lucruri, am decis sa ma mut aici…Aici unde va fi si cu banalitati, dar si cu lucruri importante…a part of my world, poate banala, poate nu…
Asa ca…I’ll see it (and you) around…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)