Profesional...
Un an plin: un an de Acasa.ro, 9 luni de blog “copilul meu si al Andreei”; 2 ani de cand sunt in campul muncii (pe bani) fara nici o zi de intrerupere.
An cu schimbari: de sefi, de strategii, de posturi – au fost stirile, a fost Sorin as my boss; a plecat el, la fel si Raluca si inca o parte din echipa de la Acasa.ro (Bogdan, Alex, doi dintre baietii cu care ma intelegeam bine). Au venit apoi Carierele si cursul de PM (project management), care desi au sosit neanuntate si cu ceva nervi, s-au asezat si “stau”. Apoi Carmen ca sefa, din toamna. Insa per ansamblu, merge.
Au mai fost colaborari la Galele Andreei, cu cate un varf de deget din partea mea: la Gala UNICEF, la Gala Romania prinde radacini. Plus iesiri la Gala Business Woman, doua gale ale Unicef-ului si cea de la Realitatea. Ocazie cu care mi-am amintit ce norocoasa sunt ca am apucat sa lucrez cu cativa super oameni, super profesionisti din vechile echipe.
Si sa nu uit ca am scapat de scoala in aceasta vara, odata cu disertatia...am “dizertat” la Iasi si am reusit sa inchei si acest capitol din viata mea (pentru detalii si senzatii, impresii de moment, e de vizitat vechiul blog).
marți, 30 decembrie 2008
2008, part 2
Cei care sunt...
Au ramas si anul asta aici, langa mine, zambind odata cu bucuriile mele si oftand odata cu tristetile mele. De aceea si mai ales pentru ca sunt, voi spune “multumesc ca esti si sper ca am fost si vei fi”: sora-mea Anca, care de la Grenoble a simtit multimea de stari de anul asta; Simo, pozitiva, vorbareata si cat de multe altele; Oana, Geo si inca alti cativa oameni pe care am inceput sa-i redescopar...
Speciali, si totusi...
Doi oameni despre care stiu ca nu le-ar placea sa scriu, sa vorbesc public, doua persoane speciale din viata mea care desi spun ca nu si mne si nu le convine poate ca suntem ca un triunghi (acest ceva pe care mi-am promis ca will never do it again) din care vrea fiecare sa iasa si nu-i iese.
Domnul din ecuatie a reusit in 2008 sa ma dezamageasca intr-un fel prin care m-a facut sa spun ca, din pacate nu mai astept nimic de la el. A reusit sa creasca in mine un fel de aproape indiferenta, dupa ce timp de cateva luni s-a erijat intr-un avocat “2 in 1”, atunci cand nimeni nu-i ceruse acest lucru. In fine, sper sa ii fie bine asa cum e si...inca mai sper sa-i vad pantalonii cei negri “cu funduletz included” aterizand la Bucuresti, la acel “pranz in trei” de care spunea la un anume moment, undeva anul asta care se incheie.
Al doilea A. din ecuatie, A.-ul feminin, asa cum ii spune domnul bursuc londonezo-hong-kong-ez, incheie anul ca intr-un fel de cerc, la fel cum l-a inceput (cu o singura diferenta, cea a unor sms-uri). Nu ma pot abtine sa nu observ asta, ca in ce ne priveste 2008 a avut forma unui cerc, cu forme reprezentand suisuri si mici coborasuri, cu lucruri frumos si altfel spuse, cu un alt fel de echilibru, un altfel de calm, alt fel de a urca, alt stil de zambet, altfel de lumina, noi incercari, avansari si retrageri...un an plin...si parca totusi...
Totusi trebuie sa ii multumesc ca este, ca incearca, ca poate, ca vrea, ca este....
Au ramas si anul asta aici, langa mine, zambind odata cu bucuriile mele si oftand odata cu tristetile mele. De aceea si mai ales pentru ca sunt, voi spune “multumesc ca esti si sper ca am fost si vei fi”: sora-mea Anca, care de la Grenoble a simtit multimea de stari de anul asta; Simo, pozitiva, vorbareata si cat de multe altele; Oana, Geo si inca alti cativa oameni pe care am inceput sa-i redescopar...
Speciali, si totusi...
Doi oameni despre care stiu ca nu le-ar placea sa scriu, sa vorbesc public, doua persoane speciale din viata mea care desi spun ca nu si mne si nu le convine poate ca suntem ca un triunghi (acest ceva pe care mi-am promis ca will never do it again) din care vrea fiecare sa iasa si nu-i iese.
Domnul din ecuatie a reusit in 2008 sa ma dezamageasca intr-un fel prin care m-a facut sa spun ca, din pacate nu mai astept nimic de la el. A reusit sa creasca in mine un fel de aproape indiferenta, dupa ce timp de cateva luni s-a erijat intr-un avocat “2 in 1”, atunci cand nimeni nu-i ceruse acest lucru. In fine, sper sa ii fie bine asa cum e si...inca mai sper sa-i vad pantalonii cei negri “cu funduletz included” aterizand la Bucuresti, la acel “pranz in trei” de care spunea la un anume moment, undeva anul asta care se incheie.
Al doilea A. din ecuatie, A.-ul feminin, asa cum ii spune domnul bursuc londonezo-hong-kong-ez, incheie anul ca intr-un fel de cerc, la fel cum l-a inceput (cu o singura diferenta, cea a unor sms-uri). Nu ma pot abtine sa nu observ asta, ca in ce ne priveste 2008 a avut forma unui cerc, cu forme reprezentand suisuri si mici coborasuri, cu lucruri frumos si altfel spuse, cu un alt fel de echilibru, un altfel de calm, alt fel de a urca, alt stil de zambet, altfel de lumina, noi incercari, avansari si retrageri...un an plin...si parca totusi...
Totusi trebuie sa ii multumesc ca este, ca incearca, ca poate, ca vrea, ca este....
2008, partea 1
2008 la final. Desi nu obisnuiesc sa stau si sa fac adunari cu trageri de linie, in clipa asta nu pot sa nu observ cateva lucruri, asternute aici, acum si...mai urmeaza.
2008 - plusuri si pasi usor echilibrati spre echilibru
Incep cu oamenii ca astia-s cei mai importanti: am castigat in timp langa mine niste oameni despre care nu pot spune decat ca ma bucur ca exista.
Probabil va zambi daca va citi, desi i-am spus asta si direct si cumva intamplator intr-o perioada de coincidente (spusese si ea acelasi lucru pe care l-am spus eu, insa altcuiva :D )- cred ca daca ar fi sa fac un fel de ordonare a lucrurilor bune, unul dintre cele mai importante si frumoase castiguri ale acestui an ar fi Raluca. Ral, bebele pinguin sau cum ii mai spun si isi mai spune, a devenit intr-un fel dibaci si destul de rapid o prezenta importanta in viata mea de acum, reusind sa demonteze cativa de “nu” incapatanati pe care i-am tot spus pe parcurs. Un alt fel de calm, alt fel de cald, un alt fel de echilibru...
Ar mai fi apoi un amalgam de om, sentiment, dedicare, drag, sensibilitate, munca si daca ar fi sa spun intr-un cuvant: SPECIAL. Andreea, da, despre ea este vorba, cineva-ul despre care pot sa spun ca este probabil singura persoana care in 5 secunde poate aprinde un fel de ceva in ochii mei. Este un om superb, un infinit de energie pozitiva pe care il planteaza in ceilalti si care te face sa vrei si sa mai vrei. Mi-e draga si-mi place efectul pe care il are asupra mea, zambetul pe care mi-l lasa, usurarea, calmul si un fel de lumina zambitoare in ochi. Are un talent special (desi poate e doar destin), acela de a interveni/aparea in viata mea fie cu un telefon, fie cu un sms sau mail, exact atunci cand am nevoie de un “ceva”, de multe ori definit, de si mai multe ori nedefinit, despre care insa nu spun ca as avea nevoie. Este o prezenta minunata in viata mea, pe care uneori ma mir ca o am. Si ma bucur de ea. De ea se leaga un alt plus din acest an, care este insa unul la nivel profesional, respectiv proiectul pe care il avem impreuna – Blogul AMB care poate fi gasit in dreapta la recomandari :P , nascut din ideea mea si crescut de amandoua, cu multa munca din partea mea si din partea baietilor de la Acasa.ro (mai ales baietii de la IT), “copilul nostru”, asa cum i-a spus ea si care desi uneori simt ca imi mananca zilele, tot copilul meu e :D .
Despre alti cativa oameni, “achizitii sufletesti 2008" nu o sa spun prea multe decat ca ma bucur ca sunt aici si ca as vrea sa ii cunosc si mai bine : Flor, multumesc pentru ceaiul din barurile ciudate-friguroase din Onesti si Lipscani :P ; Oana – tie iti spun mai multe la un pahar de vin :D , aa, Gogu misses you :D ; Gabi – mmmm, hmm, berea aia la miez de noapte ar merita “udata” din nou si asezonata cu niste muzici bune :D .
Sfarsit prima parte :)
2008 - plusuri si pasi usor echilibrati spre echilibru
Incep cu oamenii ca astia-s cei mai importanti: am castigat in timp langa mine niste oameni despre care nu pot spune decat ca ma bucur ca exista.
Probabil va zambi daca va citi, desi i-am spus asta si direct si cumva intamplator intr-o perioada de coincidente (spusese si ea acelasi lucru pe care l-am spus eu, insa altcuiva :D )- cred ca daca ar fi sa fac un fel de ordonare a lucrurilor bune, unul dintre cele mai importante si frumoase castiguri ale acestui an ar fi Raluca. Ral, bebele pinguin sau cum ii mai spun si isi mai spune, a devenit intr-un fel dibaci si destul de rapid o prezenta importanta in viata mea de acum, reusind sa demonteze cativa de “nu” incapatanati pe care i-am tot spus pe parcurs. Un alt fel de calm, alt fel de cald, un alt fel de echilibru...
Ar mai fi apoi un amalgam de om, sentiment, dedicare, drag, sensibilitate, munca si daca ar fi sa spun intr-un cuvant: SPECIAL. Andreea, da, despre ea este vorba, cineva-ul despre care pot sa spun ca este probabil singura persoana care in 5 secunde poate aprinde un fel de ceva in ochii mei. Este un om superb, un infinit de energie pozitiva pe care il planteaza in ceilalti si care te face sa vrei si sa mai vrei. Mi-e draga si-mi place efectul pe care il are asupra mea, zambetul pe care mi-l lasa, usurarea, calmul si un fel de lumina zambitoare in ochi. Are un talent special (desi poate e doar destin), acela de a interveni/aparea in viata mea fie cu un telefon, fie cu un sms sau mail, exact atunci cand am nevoie de un “ceva”, de multe ori definit, de si mai multe ori nedefinit, despre care insa nu spun ca as avea nevoie. Este o prezenta minunata in viata mea, pe care uneori ma mir ca o am. Si ma bucur de ea. De ea se leaga un alt plus din acest an, care este insa unul la nivel profesional, respectiv proiectul pe care il avem impreuna – Blogul AMB care poate fi gasit in dreapta la recomandari :P , nascut din ideea mea si crescut de amandoua, cu multa munca din partea mea si din partea baietilor de la Acasa.ro (mai ales baietii de la IT), “copilul nostru”, asa cum i-a spus ea si care desi uneori simt ca imi mananca zilele, tot copilul meu e :D .
Despre alti cativa oameni, “achizitii sufletesti 2008" nu o sa spun prea multe decat ca ma bucur ca sunt aici si ca as vrea sa ii cunosc si mai bine : Flor, multumesc pentru ceaiul din barurile ciudate-friguroase din Onesti si Lipscani :P ; Oana – tie iti spun mai multe la un pahar de vin :D , aa, Gogu misses you :D ; Gabi – mmmm, hmm, berea aia la miez de noapte ar merita “udata” din nou si asezonata cu niste muzici bune :D .
Sfarsit prima parte :)
duminică, 14 decembrie 2008
Meet Jake
Jake the owl, varianta cu sprancene din crengute, corp din puf alb, spate din conuri de brad si aripi din crengute. Este de vazut in poza, arata genial.
Despre bufnita pe Wikipedia:
Bufniţă sau buhă este un nume dat mai multor specii de păsări din Familia Strigidae (Strigide), Ordinul Strigiformes.
Cea mai cunoscută în România este Bufniţa, Bufniţa mare sau Buha, numită ştiinţific Bubo bubo.Superstiţiile occidentale au atribuit bufniţei şi celorlalţi reprezentanţi ai ordinului Strigifomes tot felul de puteri sumbre, determinând vânarea sălbatică a acestora. Aduse de populaţiile de colonişti apuseni şi la români, unele din aceste superstiţii au prins pe alocuri, ca de pildă ce după care buha ar vesti, prin cântecul ei, moartea cuiva. În vechime, folclorul românesc atribuia bufniţei rolul de mesager sau vestitor al pădurii.
Despre istoria lui Jake the owl:
In urma cu vreo 3 saptamani am completat un quiz pe Facebook, despre My best quality. Si cum iesise Wisdom, poza era...o bufnita, adica cam asa:
Si cum rezultatul la testul What is your real name a iesit Jake, previzibil, the owl a devenit Jake the owl.
A, si mai are si 41 de ani...hihi...
Despre bufnita pe Wikipedia:
Bufniţă sau buhă este un nume dat mai multor specii de păsări din Familia Strigidae (Strigide), Ordinul Strigiformes.
Cea mai cunoscută în România este Bufniţa, Bufniţa mare sau Buha, numită ştiinţific Bubo bubo.Superstiţiile occidentale au atribuit bufniţei şi celorlalţi reprezentanţi ai ordinului Strigifomes tot felul de puteri sumbre, determinând vânarea sălbatică a acestora. Aduse de populaţiile de colonişti apuseni şi la români, unele din aceste superstiţii au prins pe alocuri, ca de pildă ce după care buha ar vesti, prin cântecul ei, moartea cuiva. În vechime, folclorul românesc atribuia bufniţei rolul de mesager sau vestitor al pădurii.
Despre istoria lui Jake the owl:
In urma cu vreo 3 saptamani am completat un quiz pe Facebook, despre My best quality. Si cum iesise Wisdom, poza era...o bufnita, adica cam asa:
Si cum rezultatul la testul What is your real name a iesit Jake, previzibil, the owl a devenit Jake the owl.
A, si mai are si 41 de ani...hihi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)