Orgolii si oameni dragi

Din cand in cand ma opresc si privesc in urma, la ce am devenit, la ce am lasat in urma, la ce am invatat.

Am invatat lectii despre a deal-ui cu oameni dragi foarte diferiti de mine, am invatat sa deschid bratele, sa spun/dau din mine mai mult, am invatat noi sensuri ale unor cuvinte care pt unii oameni dragi mie inseamna altceva decat inseamna pt mine: discretie, altfel, alaturi, a simti. Am invatat sa lupt cu mine atunci cand anumite lucruri erau altfel pt oamenii dragi, am invatat sa le accept fara sa cracnesc. Am invatat sa fiu in umbra si sa nu tin cont de orgolii. Am invatat sa spun atunci cand simt ceva, cand mi-e ceva de spus. (Viata m-a invatat the hardest way ca trebuie sa spui ce simti atunci cand iti vine, sa nu lasi timpul sa treaca, sa rezolvi problemele imediat ce au aparut - chiar daca iti este foarte, foarte greu pt ca s-ar putea ca dupa aia sa nu mai ai posibilitatea de a face asta. Si o sa te framanti si n-o sa te ierti toata viata pt ca nu ai facut ceva ca sa indrepti lucrurile atunci, imediat dupa ce s-a intamplat acel ceva).

Dar am mai invatat si ca atunci cand te prabusesti, cand te ineci si intinzi mana catre un anume cineva, mana ta intinsa nu va fi prinsa in cadere, ca de fapt esti tot singur. Te poti scufunda/ineca linistit, poti pica pana cel mai jos fara ca omul spre care ai intins mana sa intinda mana ca sa te prinda si sa nu te lase sa te duci. Nu conteaza ca asta este prima data cand intinzi mana din tot sufletul, nu conteaza ca spui ce e in tine, nu mai conteaza. Bine, pana la urma e ceva bun si in asta: pt ca dupa ce vei ajunge la cel mai de jos punct, te vei ridica de jos, te vei scutura de praf si te vei privi mai puternic. Pentru ca fiecare sut este - nu-i asa?, un pas inainte.

Asa ca am invatat si ca orgoliile sunt cele mai importante, nimic altceva nu conteaza. Orgoliul de a nu-i raspunde unui om orice ar spune, orgoliul de a nu spune un "multumesc" live atunci cand celalalt isi calca pe inima pt tine, orgoliul de a nu te misca mai incolo de propriul eu. Nu conteaza ce simte/spune/face celalalt, orgoliile sunt cele mai importante.

Asta trebuie sa invat eu: ca orgoliile sunt cele mai importante. Asa ca "angajez pe cineva care sa ma invete sa nu-mi calc niciodata pe orgoliu si inima, no matter what/who".

La Multi Ani, Cristina!

Cred ca daca ar fi sa spun un cuvant atunci cand ma gandesc la Cristina Bazavan, acela ar fi "multumesc". Lately tot am ocazii si motive sa-i spun cuvantul asta, incat am inceput sa ma gandesc la ce alte cuvinte sa inventez, ca sa exprime acelasi lucru si sa fie totusi altceva.

Deocamdata n-am reusit. Asa ca astazi ii mai zic “multumesc” o data: pentru ca daca nu era ea nu as fi apucat sa am filmele rare ale lui Al Pacino, pentru ca mi-a dat sansa sa vad inainte de lansarea oficiala filme pe care poate altfel nu le-as fi vazut, pentru ca fara sa stie a provocat o confruntare cu mine intr-o tema delicata (pe tema asta am si scris un post, acum o vreme). Chestiune din care am iesit mai puternica, iar textul cu pricina a facut-o pe ea sa verse o lacrima (of, niciodata nu stiu daca sa ma bucur sau nu cand zice ca “la asta am plans”, legat de cate un text scris de mine...)

Ce sa zic astazi? Cristina, sa ne traiesti! Si sa fii mereu plina de energie! (dar sa mai ai si un plus de grija de tine :P)...
La Multi Ani, Cristina! Sa-i traiesti cum vrei tu!