Ca sa nu lipsim din randul celor care se leaga de Obama-mania instaurata si mai tare in ultimele zile in intreaga lume, voi mentiona aici doar cateva observatii, reiesite in timpul unor discutii inteligente cu un domn care imi alerteaza diminetile si spun eu, incearca sa ma “destepteasca” ;)) .
Asadar, observatiile, o parte cu citat:
- despre investitura, modul in care erau imbracati cei doi, fapte, actiuni, intamplari si senzatiile unora:
- comentariu in Libertatea, la un articol despre cum era imbracata noua Prima Doamna a Americii: “bai, dar e cracanata rau. iar doamna buch are rochie, haina ca un halat de la spitalul 9”;
- varianta de descriere intr-un ziar romanesc, Gandul cred: “Soţia preşedintelui ales, Michelle Obama, a sosit la Casa Albă îmbrăcată într-o rochie mulată aurie, peste care purta un pardesiu asortat, creaţie a designerului americano-cubanez Isabel Toledo. Viitoarea Primă Doamnă a confirmat astfel înclinaţia sa spre designeri de modă avangardişti, cu nume hispanice, precum Narciso Rodriguez, Zero & Maria Cornejo sau Maria Pinto, relatează Agerpres”.
Si spre comparatie, varianta britanica: "Michelle Obama got dressed today knowing that every thread of the outfit she picked for the moment she became first lady would be forensically inspected for meaning. Her choice was a dress and coat in Swiss wool lace, lined in French silk, designed by a Cuban-American fashion designer, Isabel Toledo, and made by a team of Chinese, Polish and Spanish seamstresses in Toledo's New York studio. As the images were beamed around the world, the colour was being described by many commentators as gold, with all the regal connotations of that colour; the New York Times, however, judged it to be the rather more subtle and sophisticated shade of lemon grass. Toledo herself, who only knew for sure that her outfit had made the cut when she saw it on CNN today, described it as an "optimistic" colour, that "had sunshine"." - restul aici.
O alta observatie, despre Obama-mania, cu citat din domnul “bursuc HK”: “ma uit pe articolele americanilor si ma intreb daca toti oamenii au aceasta aplecare spre a face plecaciuni spre un singur om. se agata de acest obama ca si cum ar fi salvarea de toate relele. i-au scris poezii, frate, ca la noi pe vremea comunismului. poftim: Students from a public high school in the Bronx read poems they wrote to Barack Obama, questioning his promise of change (din NYTimes, restul articolului, aici)
Inca o observatie, pe care daca citeai presa de la noi si presa “de la ei” nu mai stiai cine spune bine si cine nu (nu stiu de ce, dar tind sa ii cred “pe ei” :D ). Citatul despre care vorbim: “How good-looking is my wife?” Mr. Obama asked the crowd at the Neighborhood Ball. During the Beyoncé rendition of “At Last,” Mr. Obama accidentally stepped on Mrs. Obama’s hem, revealing that the new president might be better on the basketball court than on the dance floor”. Si ca pastila de zambit, observatie a la HK: “baietii astia doi au fost la investitura asta cam cum sunt doi miri la o nunta de pe la noi: dupa o zi intreaga de juraminte, pozat, pupat cu toata lumea, seara si toata noaptea trebuie sa arati foarte bine, sa zambesti frumos si sa ai un first dance, alias valsul mirilor, genial, doar cei doi in fata tuturor, in ochii lumii”. Nu-i rau ;))
Si alte doua observatii, poate cele mai interesante dintre cele discutate ieri:
- publicitatea si Obama – brandurile se vor “lipi” de Obama (care e un brand in sine) pentru a mai creste (citat: “baietii astia din publicitatea de la ei speculeaza orice si ziceam eu ca sa vezi ca o sa creasca vanzarile brandurilor astora de genul cu ce se imbraca the first lady, ce parfum foloseste, ce adidasi poarta el la baschet etc etc”); in sprijinul acestor afirmatii: "Brand in Chief: A Bazaar Like No Other", "J. Crew Benefits as Mrs. Obama Wears the Brand", "Seeking Obama Fashions, Visitors Crash J. Crew’s Web Site". Si inca cate altele pe aceeasi tema, de gasit prin ziarele americane...
- “the rise of the afro-americans” – dupa cum s-a vazut si la ceremonia de investitura, au predominat mulatrii (cel putin la capitolul artisti – first dance pe o melodie cantata de Beyonce; tot pe acolo JayZ, Stevie Wonder etc.). Odata cu Obama (si ascensiunea lui) o sa creasca din ce in ce influenta mulatrilor, afro-americanilor as they say, vor fi din ce in ce mai vizibili.
Si probabil asta e primul post dedicat acestui nou fenomen, de care unii s-au saturat deja...
AFTER EDIT: Aici, o poza despre care am putea spune "Obama, fenomen global"
joi, 22 ianuarie 2009
marți, 13 ianuarie 2009
Sa mai comparam? Mai are rost?
Astazi pe Libertatea mare hit (cea mai citita stire), dupa ce aseara fusese data live pe TV, la emisiunea lui Capatos. Despre ce este vorba? Asadar, marea vedeta, de talie nationala (a se citi aici ironia) Nikita a aparut in emisiunea de la Antene, intr-un incendiar video in care...ce face? ce facea? Ei bine, da, sex. Iar Libertatea propaga mai departe fenomenul, nu ca m-as mai mira. Si in cazul in care exista curiosi despre cum arata anumite parti anatomice ale marii vedete Nikita, iaca aici. Desi nu recomand...
Doamne, ce presa avem...si ce "vedete"...
:(
Doamne, ce presa avem...si ce "vedete"...
:(
luni, 12 ianuarie 2009
O zi, flashuri...
O singura zi, mai multe genialitati, asa cum le spun eu discutiilor acestea nascute din flashuri de moment, discutii cu, trebuie precizat, un om care nu lucreaza in mass-media.
Asadar,
- pe timp de razboi Gaza, Israel, despre un alt razboi, de aceasta data cultural, din alta zona - detalii dand un click pe aici.
----------------------------------------------------
- pe aceeasi vreme de razboi, un material legat de aceeasi lume, insa de aceasta data cu legaturi si mai politice, scris absolut genial, de citit in lumea francofona, mai precis aici.
----------------------------------------------------
- in perioada de criza, un material pe teme culturale, pe care mi-ar fi placut sa-l fi vazut tratat (macar atat, daca nu la modul pe care mi-au cazut ochii azi) tot in lumea francofona...sau despre cum criza mondiala nu afecteaza viata (la modul traita si activa) culturala a francezilor, acolo unde "la culture affiche une santé insolente"(poftim inceput...of). Articolul este de citit pe Le Monde, sau mai bine spus aici.
----------------------------------------------------
- la final, insa nu in cele din urma, un text despre care am spus "foarte tare". O miscare foarte tare atat pentru NY Times, cat si pentru U2, mai precis Bono. Bono, editorialist - inceputul seriei aici. Si pentru ca surpriza pentru cineva fan Bono trebuia sa fie completa si motiv de bucurie, s-a gasit si varianta audio a acestui editorial, mai precis pentru Podcast. Prea tare, ce sa mai zic? Aceasta varianta ar fi de ascultat aici.
----------------------------------------------------
Toate aceste "genialitati", venite sub forma de pilule, in discutii care imi plac (pohte ce le pohtesc) cu un om (drag) de peste mari si tari, care, atunci cand vrea si poate (a se traduce prin e in forma) aduce intr-un singur loc lucruri frumoase. Multumesc, bursucule!
Asadar,
- pe timp de razboi Gaza, Israel, despre un alt razboi, de aceasta data cultural, din alta zona - detalii dand un click pe aici.
----------------------------------------------------
- pe aceeasi vreme de razboi, un material legat de aceeasi lume, insa de aceasta data cu legaturi si mai politice, scris absolut genial, de citit in lumea francofona, mai precis aici.
----------------------------------------------------
- in perioada de criza, un material pe teme culturale, pe care mi-ar fi placut sa-l fi vazut tratat (macar atat, daca nu la modul pe care mi-au cazut ochii azi) tot in lumea francofona...sau despre cum criza mondiala nu afecteaza viata (la modul traita si activa) culturala a francezilor, acolo unde "la culture affiche une santé insolente"(poftim inceput...of). Articolul este de citit pe Le Monde, sau mai bine spus aici.
----------------------------------------------------
- la final, insa nu in cele din urma, un text despre care am spus "foarte tare". O miscare foarte tare atat pentru NY Times, cat si pentru U2, mai precis Bono. Bono, editorialist - inceputul seriei aici. Si pentru ca surpriza pentru cineva fan Bono trebuia sa fie completa si motiv de bucurie, s-a gasit si varianta audio a acestui editorial, mai precis pentru Podcast. Prea tare, ce sa mai zic? Aceasta varianta ar fi de ascultat aici.
----------------------------------------------------
Toate aceste "genialitati", venite sub forma de pilule, in discutii care imi plac (pohte ce le pohtesc) cu un om (drag) de peste mari si tari, care, atunci cand vrea si poate (a se traduce prin e in forma) aduce intr-un singur loc lucruri frumoase. Multumesc, bursucule!
vineri, 9 ianuarie 2009
Scartait sub talpi...
...azi dimineata, in drum spre job.
Poate ca sa-mi contrazica spusele de aseara, zapada bucuresteana era astazi de dimineata nu doar asezata, ci si scartainda, motiv de zambet pentru mine. Si strada era totusi curata...
Later vin pozele, ca-s inca pe telefon...
Poate ca sa-mi contrazica spusele de aseara, zapada bucuresteana era astazi de dimineata nu doar asezata, ci si scartainda, motiv de zambet pentru mine. Si strada era totusi curata...
Later vin pozele, ca-s inca pe telefon...
Meet Jackie
Azi, Bucurestiul mi-a amintit de ce nu imi place cum se imbraca pe timp de iarna: in acest caz, aici, zapada = purcelit pana in dinti (citat din Hong Kong), flescaiala, lipa, lipa, cah, nh nh.
Dupa o zapada cazuta bine, bine si asezata chiar (daaar diferenta clara si de ofticat intre zapada de aici si cea de la mama de acasa - asta parca era niste apa bagata la frigider, pe cand acasa scartaia direct, fara pregatiri) s-a facut de comanda pe strada, fleoscaiala de mi-as fi dorit sa am niste picioroange sau niste aripi ca ale personajului de mai jos.
Insa, in ciuda zapezii, la resedinta mea a mai aterizat...o bufnita...a venit pe schiuri si cu avionul, tocmai din Italia. Si a fost botezata Jackie. Multumim pe aceasta cale ghidului lui Jackie, din Italia pana aici, respectiv Simo...grazie, Simo! :D
Dupa o zapada cazuta bine, bine si asezata chiar (daaar diferenta clara si de ofticat intre zapada de aici si cea de la mama de acasa - asta parca era niste apa bagata la frigider, pe cand acasa scartaia direct, fara pregatiri) s-a facut de comanda pe strada, fleoscaiala de mi-as fi dorit sa am niste picioroange sau niste aripi ca ale personajului de mai jos.
Insa, in ciuda zapezii, la resedinta mea a mai aterizat...o bufnita...a venit pe schiuri si cu avionul, tocmai din Italia. Si a fost botezata Jackie. Multumim pe aceasta cale ghidului lui Jackie, din Italia pana aici, respectiv Simo...grazie, Simo! :D
luni, 5 ianuarie 2009
Two new cats in the zone
Anul Nou, ho ho hou, a adus in resedinta mea de vara, iarna, toamna si bineinteles primavara, doua noi pisici.
Tanananana, meeet Zuzi and Doni, the indonesian cat (venita pe sanie, tocmai de la Zusheava, breee):
Maria Mena - Miss You Love: Asa, ca de final, o descoperire care de cateva zile canta pe repeat in garsoniera asta cu atatea matze la bord...(via Ioana, 10x).
Tanananana, meeet Zuzi and Doni, the indonesian cat (venita pe sanie, tocmai de la Zusheava, breee):
Maria Mena - Miss You Love: Asa, ca de final, o descoperire care de cateva zile canta pe repeat in garsoniera asta cu atatea matze la bord...(via Ioana, 10x).
vineri, 2 ianuarie 2009
Craciun 2008 & Revelion 2009
Pe scurt:
Craciunul a inceput mai devreme pt mine, cu un week-end full, sambata 20 si duminica 21 decembrie fiind dedicat numai distractiilor: sambata concert Stefan Banica Jr., duminica - aniversarea unei persoane foarte dragi mie. In doar cateva cuvinte: foarte tare, frate! :D Rasete, amuzament, dans, multa caldura, zambete si imbratisari...frumos!
23 decembrie si Craciun: Acasa, la ai mei, Moinesti, Bacau - am ajuns odata cu zapada, mama a zis ca eu am adus-o ;)) . Ningea ca-n povesti, frumos si linistit. A urmat apoi un ger de crapau pietrele...
Liniste, calm...amintiri, umbre...si totusi e aici, cu mine...
Si pentru ca trebuia sa simta toata lumea ca a venit copilul acasa, next stop: Onesti. Gatit cu bucurie (rasfatatii au fost nasii mei, care au zambit mult), apoi o noua tura de caldura cu Flor si ale sale locuri onestene. Expeditia "ceai in Onesti" a ajuns o salata, clatite, capuccino cald intr-un loc cute in orasul care mi-e ca o a nush cata casa. Apoi ceai intr-un bar ciudat si interesant, dupa mers prin ger si bataie cu zapada ;)) . Next day, Sfant Stefan la unchiu' Fanu, been there too, scurt pentru ca a doua zi redeveneam bucuresteanca.
28 dec. - back to Buc, ajunsa la Capitale bocna, scandura, inghetata, ziceam ca merg pe picioarele altuia, nu ale mele (multumim pe aceasta cale Massaro/Simpa Trans pentru conditiile deosebit de inghetate de calatorie; incep sa ma gandesc daca sa trimit nota de plata a ce am in plasuta din fata mea acum pe adresa lor...ma gandesc insa ca nu as primi vreun raspuns :D ).
Zilele ramase pana la Anul Nou le-am petrecut la job, intr-un alt ger, de aceasta data in biroul de la serviciu care a stat cu caloriferul deschis 2 zile si tot frig era (multumim pe aceasta cale administratorului cladirilor NCH care a inchis centrala in aceasta perioada, as continua sa spun lucruri de bine insa mai bine mai beau o gura de ceai :D ).
Anul Nou: in valuri, 39-40 de grade...Nu, nu a fost Egipt, nici macar Grecia sau Coasta de Azur, ci valuri de transpiratie si febra, cu dureri de cap, nas curgand, urechi pocnind si dureroase, cu caciula, sosete si trening in plapuma, dupa inhalatie, frectie, ceai, cocktailuri de fervex, vitamina C, Nurofen si toate cele. So New Year in bed, nici macar dormind, nu putut din cauza de febra...Asadar si prin urmare, daca vorba aceea cu "ce faci de Anul Nou, faci tot anul" se aplica, atunci nu prea stiu ce sa spun...dar sa nu ne mai gandim la asta, un nou an a venit, de luni back to work!
LA MULTI ANI!
Craciunul a inceput mai devreme pt mine, cu un week-end full, sambata 20 si duminica 21 decembrie fiind dedicat numai distractiilor: sambata concert Stefan Banica Jr., duminica - aniversarea unei persoane foarte dragi mie. In doar cateva cuvinte: foarte tare, frate! :D Rasete, amuzament, dans, multa caldura, zambete si imbratisari...frumos!
23 decembrie si Craciun: Acasa, la ai mei, Moinesti, Bacau - am ajuns odata cu zapada, mama a zis ca eu am adus-o ;)) . Ningea ca-n povesti, frumos si linistit. A urmat apoi un ger de crapau pietrele...
Liniste, calm...amintiri, umbre...si totusi e aici, cu mine...
Si pentru ca trebuia sa simta toata lumea ca a venit copilul acasa, next stop: Onesti. Gatit cu bucurie (rasfatatii au fost nasii mei, care au zambit mult), apoi o noua tura de caldura cu Flor si ale sale locuri onestene. Expeditia "ceai in Onesti" a ajuns o salata, clatite, capuccino cald intr-un loc cute in orasul care mi-e ca o a nush cata casa. Apoi ceai intr-un bar ciudat si interesant, dupa mers prin ger si bataie cu zapada ;)) . Next day, Sfant Stefan la unchiu' Fanu, been there too, scurt pentru ca a doua zi redeveneam bucuresteanca.
28 dec. - back to Buc, ajunsa la Capitale bocna, scandura, inghetata, ziceam ca merg pe picioarele altuia, nu ale mele (multumim pe aceasta cale Massaro/Simpa Trans pentru conditiile deosebit de inghetate de calatorie; incep sa ma gandesc daca sa trimit nota de plata a ce am in plasuta din fata mea acum pe adresa lor...ma gandesc insa ca nu as primi vreun raspuns :D ).
Zilele ramase pana la Anul Nou le-am petrecut la job, intr-un alt ger, de aceasta data in biroul de la serviciu care a stat cu caloriferul deschis 2 zile si tot frig era (multumim pe aceasta cale administratorului cladirilor NCH care a inchis centrala in aceasta perioada, as continua sa spun lucruri de bine insa mai bine mai beau o gura de ceai :D ).
Anul Nou: in valuri, 39-40 de grade...Nu, nu a fost Egipt, nici macar Grecia sau Coasta de Azur, ci valuri de transpiratie si febra, cu dureri de cap, nas curgand, urechi pocnind si dureroase, cu caciula, sosete si trening in plapuma, dupa inhalatie, frectie, ceai, cocktailuri de fervex, vitamina C, Nurofen si toate cele. So New Year in bed, nici macar dormind, nu putut din cauza de febra...Asadar si prin urmare, daca vorba aceea cu "ce faci de Anul Nou, faci tot anul" se aplica, atunci nu prea stiu ce sa spun...dar sa nu ne mai gandim la asta, un nou an a venit, de luni back to work!
LA MULTI ANI!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)