O zi cu printese, carti si ambasadori

Ziua in care am avut escorta de politie si am vazut ca o carte, insotita de un zambet, poate aduce bucurie in ochii unui pui de om.

Vineri, 20 februarie, a fost ziua mea de iesire “pe teren”, intr-o prima activitate directa cu blogul si Andreea, incursiune inspre locuri mai putin fericite decat noi. Am aflat astfel ca la aproape doua ore de Bucuresti exista niste locuri care abia au aflat ce e ala asfalt, ca sunt unii copilasi care nu au fost vreodata la cinema si nu stiu cum arata un oras. Au insa telefoane mobile pe care le-au folost din plin pentru a o fotografia pe Andreea in timp ce le vorbea despre cum citind macar o carte, isi pot schimba viata.

Multa bucurie in ochi am vazut vineri, multe laude, un contrast extraordinar intr-un singur loc – satul, care intr-o zi de vineri a strans intr-un singur loc, in fata scolii batranii, de fapt oamenii din sat, imbracati in straie de sarbatoare si “conacul”, o casa cu Sali frumos aranjate, cu gresii, faiante, caldura, mirosuri imbietoare, fotolii de piele si plasma imensa pe perete, pe care rulau, bineinteles, manele. A fost ziua in care pe stalpii din sat au fluturat steagurile de sarbatoare, in care fostii fii ai satului care au aflat de eveniment s-au intors in sat, ziua in care am vazut copilasi cu paine si sare iesind in intampinarea invitatilor. Pentru ei a fost “the day”: cea in care au vazut povestea cu ochii lor – printese (doua, din familia Sturza) si o zana (asa cum i se spune Andreei) le-au calcat pe ulite.

Pentru mine a fost the day in care: am mers intr-o coloana oficiala, insotita de masini de politie cu girofaruri, m-am amuzat cu colegi din presa si am reinvatat reguli jurnalistice, in care mi-am reamintit ca se poate simti ca faci parte dintr-un lucru important. In care am vazut "o alta Romanie", asa cum spunea un domn ambasador, dar si speranta, care ar putea purta si numele lui Alin, piticul de a sasea care avea raspuns la orice intrebare...Si m-am bucurat privind cautaturi curioase de copilasi frumosi si zambitori, si m-am bucurat sa simt caldura lor, intr-un loc care ti-ar fi putut da impresia de altceva. Zi plina, obositoare, totul pe fast fwd, insa a meritat...zambetul lor a meritat...

astazi...

...descoperire frumoasa, moment la fel, de zambit...

jazz fm uk, de gasit pe www.jazzfm.com, cu muzici absolut mmm, ca sa citam interjectia cel mai des folosita de catre un domn nastrusnic.

din cauza lui trei persoane au spus "vai de capu' meu" in acelasi timp (eu si cei doi a. din viata mea). sincronizare misto ca moment...iar domnul a. a dus mai departe momentul, stand atent cu urechea lipita de vocea dj-ului englez (au stimabilii acestia de la jazz fm uk niste voci, niste pronuntii si niste tonuri, aiaiai), aducandu-l pana acum, in seara asta...i-a auzit numele domnului care canta, l-a cautat si mi si ni l-a daruit (zic bine, a.? ;)) ). si de atunci sta intruna in urechile mele...pe repeat...si cum nu sunt egoista il dau mai departe, my sis was the first, blogul is the next :)

acestea sunt: domnul chris botti si muzica lui, muzica ce "face fiecare fibra din om sa vibreze", ca sa citam din domnul a. (descrierea intreaga nu o tin minte pe de rost, asa ca o voi pastra doar pentru mine, nu o stric nereproducand-o exact :D ).

ignorand pozele...

Si despre ce se mai intampla prin presa...

Fiecare cuvintel pe care il zice este adevarat...asta este cel mai dureros...

Asadar, de citit:

http://cristianbotez.wordpress.com/2009/02/10/manifest-pentru-demnitatea-ziaristilor/

today's song

and yes, the sepuku mood/mode is back :D

Despre niste zile:

“Never eat where you shit. Never dip your pen in company ink” – spune o vorba spusa de un domn pe tema idilelor la serviciu (na, ca am facut-o si pe asta, am scris si despre acest subiect, desi parca am avut nevoie de ceaiuri de relaxare ca sa-l pot face sa iasa). Pe baza lui m-am amuzat impreuna cu cativa prieteni care si-au dat cu parerea pe tema relatiilor amoroase pe la job (ok, eu clar, setata sa NU relatii de genu’ la birou, mne, nup, 10x). si bineinteles, citatul a fost completat de un altul, lasat ca si comment la un articol din EVZ despre faptul ca din ce in ce mai multi angajati au idile la serviciu. Citatul: “coleg sau colega ?!? hm. cea mai frecveta idila la serviciu este cea dintre angajata si sefu' ! se cheama "serviciu de ajutor reciproc"” :))

Am adaugat acum un articol pe tema prieteniilor la serviciu, alea in care nu prea e sanatos sa te bagi. Am aflat ca incruntarile si o cearta cu o prietena close cu care lucrezi se poate traduce in sicane pe proiectele in care faci echipa cu ea...deci nu bun...

O faza absolut delicioasa zilele trecute, cu domnul bursuc HK si telenovelele, ne-a adus pe amandoi la discutii despre ce filme vedeam cand eram mici. Si ma palira rasetele, si-mi amintii ca am avut si niste telenovele preferate (al naibii, descopar ca una in comun cu bursucul, Seicul se chema si il avea pe domnul Gustavo Bermudez in rol principal, cu ai sai ochisori caprui mari si cioc, si haine de seic, si un fel de chica, sau cum se chema bucata aceea de par putin mai lung la spate). Dar mai bine spun de cuplul Gustavo Bermudez – Araceli Gonzales, despre care abia imi amintesc in secvente, insa stiu ca aveau ceva impreuna, o energie si tensiune, in ochi si atingeri…miam miam…Dar sa mai adaugam aici Sclava Isaura, Mala Mujer, Dallas-ul, Salvati de clopotel (ultimele doua, or fi ele americane, dar tot parca un fel de telenovele is :D ). Si uite asa te faci de bafta, de propria mana ;)) .

Si m-am indragostit, din nou, de doamna Aurora Liiceanu, o doamna mmmmm, cu care am vorbit putin la telefon pentru stabilirea unui interviu pe care as vrea sa i-l iau pentru Cariere si care mi-a spus cu o dezinvoltura extraordinara ca unii oameni (in care s-a inclus si pe sine) trec foarte usor de la orgasm dat cu parerea sau maxima organizare, ca femeile sunt la televizor doar niste papusi aduse printre niste barbati ca sa faca un fel de figuratie, ca pe nimeni nu intereseaza ce spui tu acolo, important e numai sa te aiba acolo. Si ca face, si a facut "din dragoste", certandu-se uneori cu sine, caci o relatie buna cu tine este destul de grea, sunt multe certuri, atunci cand te lasi deoparte pentru a-i ajuta pe altii...deci mmmmmm.

Din nou zodiac...caine de apa, in zodiac chinezesc, dupa cum zice predictia Georgianei. Asadar de azi incolo ma cheama Laura J.(de la Jake) Gou, cainele credincios (si totusi bufnita), prieten pana la capat, de polaritate Yang. Restul caracteristicilor mele, in afara faptului ca am inteles acum de ce exista niste completari cu niste Yin si de ce am aplecarea spre culoarea albastru , is de gasit aici :)

Si totusi I did loved somebody fully... :D