The Voice UK

Am inceput in seara asta sa vad The Voice, varianta din Marea Britanie. Nu are rost sa spun ca m-a prins si ca am vazut pe nerasuflate cele 4 episoade de blind auditions din 2012. Mi se pare incredibil cum poti sa canti in fata unor vedete precum Sir Tom Jones, Jessie J sau frumuselul Danny de la The Script si sa poti deschide gura, sa nu ti se inmoaie genunchii complet. M-am bucurat sa ii descopar altfel pe jurati, marturisesc ca mi-am schimbat parerea despre Jessie J si Will.I.Am, i-am vazut altfel. Si ma bucur. Pe tot parcursul show-ului m-am gandit cat de greu trebuie sa le fie sa il aiba alaturi de ei si pe post de concurent cumva pe Sir Tom Jones, care are si acum acel charme care poate cuceri pe oricine. Ca sa nu mai zic de experienta muzicala si de viata... Oricum, Tom Jones mi-a placut cel mai mult dintre jurati, este singurul care sta si asculta efectiv concurentii si nu apasa butonul decat atunci cand este sigur ca vrea acea voce in echipa lui. Iar baietii astia din UK au un nivel like wow. Multi dintre ei canta deja prin baruri, altii prin spectacole de tip Broadway, au vocile educate. Toate astea fac competitia foarte, dar foarte dura. Si inca ceva: britanicii astia au asa o mentalitate...Daca la noi, pe la Vocea Romaniei, se mai carcoteste sau comenteaza, oamenii care au fost respinsi la The Voice UK le-au multumit juratilor ca i-au ascultat si si-au insusit criticile. S-a vazut pe ei ca este o onoare sa se afle in fata lor. It's about attitude - parerea mea! :)

despre control, creatie si inspiratie...

cu Tom Ford. am vazut videoclipul asta acum doua zile si mi-am zis "wow, uite-asa un interviu as vrea sa fac si eu vreodata". ma intreb deseori cum negociaza cei din reteaua Oprah Winfrey interviurile (imi amintesc interviul-lectie de jurnalism facut de Oprah cu Michael Jackson), insa pana la urma nu asta cred ca e problema. cred ca e vorba de curaj si sa incerci sa faci ceea ce stii tu mai bine. sa revin la materialul cu Tom Ford. m-a facut sa ma gandesc la cat de "deloc usor/simplu" e sa stai langa oameni care creeaza (povestea despre mama lui care ii spunea mereu sa nu stea numai in cada - vedeti in video de ce, mi s-a parut geniala marturisirea asta), dar si la cat de greu trebuie sa fie sa te trezesti intr-o dimineata intr-o alta viata (descrie el in video un moment foarte tare al vietii lui, nu-l dezvalui, il las spre descoperire). vreau si eu momentul asta, sau de fapt imi doresc sa pot sa incerc momentul asta, sa pot avea relaxarea din punct de vedere financiar. asta e videoclipul. marturisesc ca il privesc altfel acum pe Tom Ford.

Style Forum Special from Music Guy on Vimeo.

Melodica zilei

Dupa ce aseara am revenit la ea, dupa vreun an in care o uitasem. Si mi-am reamintit ca imi doresc costumatie ca a lui Janelle, mai ales pantofii :D

Fata de aur

Astazi (de fapt ieri de-acum, ca e trecut de 12), ora 18 si ceva. Tot corpul C al Casei Presei a auzit urletele noastre, ale celor care eram azi in redactie, cei care ne oprisem din orice ca sa-i tinem pumnii stransi ei, Sandrei. Mi-am sters lacrimile din coltul ochilor, nu le-am lasat sa cada, chiar daca erau de bucurie. Am strigat doar din toti plamanii: aaauuuuuurrrrr! Sandra a luat aur! Mi se strange si acum pielea pe mine, numai cand imi amintesc. Ma uitam la ea cum isi tinea cu greu lacrimile in gat, ii tremura barbia, dupa ce a coborat de pe pista de sarituri. Mi-a fost draga cu tot tremurul acela de emotie si nervi, imi venea s-o iau in brate. Atunci am simtit ca un copil din asta reuseste ce nu mai reusesc multi sa faca: sa ne uneasca, sa ne aduca impreuna. Pentru asta, pentru toate lacrimile de bucurie si pentru toate strigatele care s-au auzit azi in intreaga lume, iti multumesc, Sandra Izbasa! Si ma inclin!

Video Sandra Izbaşa, campioană olimpică la sărituri