sâmbătă, 22 decembrie 2012

Un gand pentru un OM

Momentul ala, dintr-o zi frumoasa, in care zambesti si stii ca indiferent ce, indiferent cum, vei fi si va fi acolo. Ca un zambet e de ajuns ca sa existe/apara inca un zambet si o imbratisare face totul mai bine.

*********************

Am cunoscut-o undeva prin primavara lui 2005, dar tin minte ziua aceea de parca ar fi fost ieri. Cea mai frumoasa intamplare din viata mea de pana acum. Daca ma gandesc bine acum, imi dau seama ca, intr-un fel, simteam ca momentul ala imi va schimba viata. Si mi-a schimbat-o.
Un interviu. O seara plina de lectii, cam ca toate zilele din anii care i-au urmat: sa nu pleci la drum, sa nu incepi un interviu cu prejudecati, sa nu lasi microfonul din mana, sa te concentrezi chiar daca in mintea ta te gandesti "Doamne, cat e de misto!", sa lupti intotdeauna pentru ce-ti doresti, pana la capat. Pentru ca pana la urma se va intampla acel ceva ce ti-l doresti tare.
Tin minte si acum ca n-am recunoscut-o si ca era mult mai frumoasa decat pe micul ecran. Ca emana o energie speciala, probabil aceea care ne-a adus si ne-a tinut atata timp impreuna. Si ca zambetul acela al ei a asezat pe chipul meu un zambet pe care l-am purtat cateva zile. Mi se intampla si acum - are nevoie de maxim 10 secunde ca sa ma faca sa zambesc si sa mi se schimbe privirea. Ca am privit-o numai in ochi si ca obiceiul asta mi-a ramas - am nevoie doar sa vad privirea ca sa stiu daca e furtuna sau e soare pe cerul ei.
Ne-am reintalnit in 2007. Si de atunci a ramas si am ramas. Mi-a schimbat viata, m-a facut sa imi deschid aripile si sa am curaj sa zbor, m-a ghidat din umbra pe drumul spre cea mai misto experienta profesionala (si personala) pe care n-a mai egalat-o nimic pana acum. Am invatat ca "nu exista nu se poate", ca "acum este acum si nu peste 5 minute" si ca puterea poate veni dintr-o privire care-ti spune "sunt cu tine, stiu ca poti!". Si ca oamenii buni ajung mereu unii langa altii pentru ca au lucruri bune de facut impreuna.

*******************

Ma intreb uneori ce am facut de am norocul sa imi fie alaturi. Insa imi trece repede intrebarea. Pentru ca stiu ca uneori viata iti da pur si simplu oameni care sa scoata ce e mai bun din tine.
Da, uneori in viata e de ajuns o privire si o imbratisare ca sa se spulbere oricati nori ar fi pe cer. Si pe oamenii care iti dau asta nu poti decat sa-i iubesti.

La multi ani, OM frumos! Sa-mi traiesti!

joi, 25 octombrie 2012

Flaws upon a sleeve

You have always worn your flaws upon your sleeve
And I have always buried them deep beneath the ground
Dig them up; let's finish what we've started
Dig them up, so nothing's left unturned

There's a hole in my soul
I can't fill it I can't fill it
There's a hole in my soul
Can you fill it? Can you fill it?

miercuri, 3 octombrie 2012

duminică, 30 septembrie 2012

Halo

E nevoie de un halou ca sa pici pe ganduri pentru cateva zile. Era cam 6 dimineata. Te-am visat alaturi de mine, dormind in imbratisare, mirosind a bine si liniste, parca ti-am simtit sarutul pe frunte, dupa ce eu ti l-am asezat pe al meu pe gat. Daca m-ar fi intrebat cineva cand m-am trezit, as fi putut paria ca l-ai simtit si tu. De fapt nu, as fi putut spune cu mana pe inima ca ai fost acolo. Primul meu halo...ciudat...

joi, 27 septembrie 2012

gentle whisper

An act of balancing, imagining the moment
I can be Looking deep into your eyes
For now a mystery
Or not at all
For who knows which way the wind is gonna blow
I’m waiting for your gentle whisper
2 hearts in the hands of time
Your love bleeds into mine
I’ll be with you forever
And give you everything I am
Want you to understand
It’s you and I together

de aici:
 

sâmbătă, 22 septembrie 2012

ma intreb...

uneori

deseori

pana unde o sa-mi provoc/fortez rabdarea de dragul unui om. cat o sa mai las zambetul pe care mi-l aseaza pe fatza si i-l asez pe fatza sa acopere toate of-urile din urma si din prezent.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Intrebarea-i...

In seara asta am citit articolul asta: Margherita de la Clejani s-a înscris la Facultatea de Jurnalism si-am zis: pariu ca devine "vedeta de televiziune"? Raspunsul il stiu. Intr-o tara in care exista Happy hour cu burtiera "Pe Nicoleta Luciu o mananca" si in care este desfiintat TVR Cultural, singura intrebare pe care mi-o mai pun in legatura cu subiectul este: pana cand/cand? Si iar mi se face rusine ca fac parte din breasla asta...

sâmbătă, 1 septembrie 2012

de azi am un nou blog...

...in blogroll :))

christelstokke.blogspot.com

dupa ce am vazut videoclipul asta:

imi vine sa las tot in urma si sa caut linistea aia din videoclipul asta. atat.

vineri, 31 august 2012

The Voice UK

Am inceput in seara asta sa vad The Voice, varianta din Marea Britanie. Nu are rost sa spun ca m-a prins si ca am vazut pe nerasuflate cele 4 episoade de blind auditions din 2012. Mi se pare incredibil cum poti sa canti in fata unor vedete precum Sir Tom Jones, Jessie J sau frumuselul Danny de la The Script si sa poti deschide gura, sa nu ti se inmoaie genunchii complet. M-am bucurat sa ii descopar altfel pe jurati, marturisesc ca mi-am schimbat parerea despre Jessie J si Will.I.Am, i-am vazut altfel. Si ma bucur. Pe tot parcursul show-ului m-am gandit cat de greu trebuie sa le fie sa il aiba alaturi de ei si pe post de concurent cumva pe Sir Tom Jones, care are si acum acel charme care poate cuceri pe oricine. Ca sa nu mai zic de experienta muzicala si de viata... Oricum, Tom Jones mi-a placut cel mai mult dintre jurati, este singurul care sta si asculta efectiv concurentii si nu apasa butonul decat atunci cand este sigur ca vrea acea voce in echipa lui. Iar baietii astia din UK au un nivel like wow. Multi dintre ei canta deja prin baruri, altii prin spectacole de tip Broadway, au vocile educate. Toate astea fac competitia foarte, dar foarte dura. Si inca ceva: britanicii astia au asa o mentalitate...Daca la noi, pe la Vocea Romaniei, se mai carcoteste sau comenteaza, oamenii care au fost respinsi la The Voice UK le-au multumit juratilor ca i-au ascultat si si-au insusit criticile. S-a vazut pe ei ca este o onoare sa se afle in fata lor. It's about attitude - parerea mea! :)

joi, 30 august 2012

despre control, creatie si inspiratie...

cu Tom Ford. am vazut videoclipul asta acum doua zile si mi-am zis "wow, uite-asa un interviu as vrea sa fac si eu vreodata". ma intreb deseori cum negociaza cei din reteaua Oprah Winfrey interviurile (imi amintesc interviul-lectie de jurnalism facut de Oprah cu Michael Jackson), insa pana la urma nu asta cred ca e problema. cred ca e vorba de curaj si sa incerci sa faci ceea ce stii tu mai bine. sa revin la materialul cu Tom Ford. m-a facut sa ma gandesc la cat de "deloc usor/simplu" e sa stai langa oameni care creeaza (povestea despre mama lui care ii spunea mereu sa nu stea numai in cada - vedeti in video de ce, mi s-a parut geniala marturisirea asta), dar si la cat de greu trebuie sa fie sa te trezesti intr-o dimineata intr-o alta viata (descrie el in video un moment foarte tare al vietii lui, nu-l dezvalui, il las spre descoperire). vreau si eu momentul asta, sau de fapt imi doresc sa pot sa incerc momentul asta, sa pot avea relaxarea din punct de vedere financiar. asta e videoclipul. marturisesc ca il privesc altfel acum pe Tom Ford.

Style Forum Special from Music Guy on Vimeo.

luni, 6 august 2012

Melodica zilei

Dupa ce aseara am revenit la ea, dupa vreun an in care o uitasem. Si mi-am reamintit ca imi doresc costumatie ca a lui Janelle, mai ales pantofii :D

Fata de aur

Astazi (de fapt ieri de-acum, ca e trecut de 12), ora 18 si ceva. Tot corpul C al Casei Presei a auzit urletele noastre, ale celor care eram azi in redactie, cei care ne oprisem din orice ca sa-i tinem pumnii stransi ei, Sandrei. Mi-am sters lacrimile din coltul ochilor, nu le-am lasat sa cada, chiar daca erau de bucurie. Am strigat doar din toti plamanii: aaauuuuuurrrrr! Sandra a luat aur! Mi se strange si acum pielea pe mine, numai cand imi amintesc. Ma uitam la ea cum isi tinea cu greu lacrimile in gat, ii tremura barbia, dupa ce a coborat de pe pista de sarituri. Mi-a fost draga cu tot tremurul acela de emotie si nervi, imi venea s-o iau in brate. Atunci am simtit ca un copil din asta reuseste ce nu mai reusesc multi sa faca: sa ne uneasca, sa ne aduca impreuna. Pentru asta, pentru toate lacrimile de bucurie si pentru toate strigatele care s-au auzit azi in intreaga lume, iti multumesc, Sandra Izbasa! Si ma inclin!
Video Sandra Izbaşa, campioană olimpică la sărituri

miercuri, 28 martie 2012

Atunci cand...

...stii ca orice pitic, izbucnire, whatever e useless,
...simti ca ti se rupe sufletul,
...iti vine sa faci o prostie,

mai bine asculti un cantecel frumos.

vineri, 2 martie 2012

Cel mai frumos martisor de anul asta

Nu stiu cat de bine se vede, ca totusi e facuta cu telefonul, si noaptea, dar, ca sa explic:

Paul, dragul nostru coleg operator Giga TV a scris in zapada pentru noi cuvintele: Primavara fericita!

Multumim, Paul!

luni, 13 februarie 2012

Notes to self 5 - un te iubesc schimba o zi

Spune-le "te iubesc" oamenilor pe care-i iubesti, de fiecare data cand iti vine sa o faci. Spune-le cand te gandesti la ei, fie ca sunt din trecut, fie ca sunt inca prezenti. Viata e prea scurta ca sa ne punem piedici.

Si apoi, atunci cand ii spui unui om "te iubesc", faci o dubla zi buna - pentru tine, ca o sa te simti mai bine dupa aia si pentru celalalt, pentru ca sigur o sa zambeasca.

Despre Whitney Houston...

Sau despre singuratatea vedetei pe care o iubeste toata lumea...

M-am gandit de dimineata, atunci cand am deschis stirile si am vazut vestea mortii lui Whitney Houston, cat de singuri sunt de fapt oamenii ca ea. Si cat de greu le este de fapt sa poarte povara acestui titlu de vedeta. M-a lovit treaba asta cand am citit ca a fost gasita moarta, singura in camera ei de hotel. Cum o fi sa mori singur, desi cica exista atata lume care te iubeste? Nu stiu. Stiu doar ca e trist ce s-a intamplat cu ea. Si cu alti oameni frumosi si talentati ca ea (Madalina si Malina sunt primele care-mi vin in minte).

Cat de greu o fi sa fii in varf si inconjurat de oameni care te iubesc (cica) si mai apoi sa fii pe marginea prapastiei, iar toata lumea care te adula sa te huleasca (si astfel sa te impinga in prapastie)?

Notorietatea si statutul de vedeta sunt poveri si doar cei superficiali nu reusesc sa vada asta. Iar pentru cei care nu stiu sa isi aleaga oamenii de langa ei, cred ca este si mai greu. In lumea asta in care multi stau langa tine doar daca esti un nume, cum s-ar zice din interes, este foarte greu sa gasesti oameni care sa aiba rabdarea sa se aseze langa tine ca sa te descopere cum esti tu ca om si sa te iubeasca pentru ce si cine esti tu de fapt. Nu pentru numele pe care il ai, ci pentru cine esti tu cand cobori din lumina reflectoarelor. Oameni care sa iti dea doua dupa cap atunci cand o iei pe aratura, oameni care sa te asculte si de la care sa auzi o vorba buna. Prieteni care sa-ti spuna rar “te iubesc”, dar care sa stii ca atunci cand o fac, o spun din tot sufletul. Si care o dovedesc in fiecare zi.

Sunt multi cei care o invinovatesc pe Whitney pentru viata pe care a avut-o. Eu spun ca cei care se numeau prietenii ei ar trebui sa-si faca mari procese de constiinta. Pentru ca au lasat-o sa se duca la vale.

Azi dimineata scriam pe Facebook-ul meu asa:

tocmai am dat un mesaj: azi iti zic un "te iubesc" mare ca sa-l ai pe post de zambet de buna dimineata.
ca sa zic asa, am invatat ceva din ce s-a intamplat cu Whitney Houston. sau ma rog, mi-am reamintit un ceva ce l-am promis mai demult - ca o sa le spun mai des oamenilor dragi ca ii iubesc.
n-ar fi rau sa faceti la fel, o sa fie o zi mai buna la dublu: pentru voi ca va veti simti mai bine dupa si pentru cel care va primi mesajul, o sa zambeasca sigur. parerea mea!


Raman la gandul asta, o sa incerc sa mi-l amintesc mereu.
Noapte buna, Whitney Houston! Sa-ti gasesti linistea Dincolo!