Fata de aur

Astazi (de fapt ieri de-acum, ca e trecut de 12), ora 18 si ceva. Tot corpul C al Casei Presei a auzit urletele noastre, ale celor care eram azi in redactie, cei care ne oprisem din orice ca sa-i tinem pumnii stransi ei, Sandrei. Mi-am sters lacrimile din coltul ochilor, nu le-am lasat sa cada, chiar daca erau de bucurie. Am strigat doar din toti plamanii: aaauuuuuurrrrr! Sandra a luat aur! Mi se strange si acum pielea pe mine, numai cand imi amintesc. Ma uitam la ea cum isi tinea cu greu lacrimile in gat, ii tremura barbia, dupa ce a coborat de pe pista de sarituri. Mi-a fost draga cu tot tremurul acela de emotie si nervi, imi venea s-o iau in brate. Atunci am simtit ca un copil din asta reuseste ce nu mai reusesc multi sa faca: sa ne uneasca, sa ne aduca impreuna. Pentru asta, pentru toate lacrimile de bucurie si pentru toate strigatele care s-au auzit azi in intreaga lume, iti multumesc, Sandra Izbasa! Si ma inclin!

Video Sandra Izbaşa, campioană olimpică la sărituri