Se afișează postările cu eticheta friends. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta friends. Afișați toate postările

sâmbătă, 30 martie 2013

“O data'n viata”…altfel

Sau despre cum s-a vazut din spatele camerelor o editie speciala a emisiunii “O data'n viata”, de pe TVR 1.

N-am mai ajuns demult in TVR, in studiouri – cam de acum 1 an, atunci cand Razus ne chemase sa-i facem o surpriza surprizista Andreei in emisiunea lui. Asa ca atunci cand Eveline mi-a zis “hai!”, n-am stat pe ganduri si-am zis “hai ca vin”. Ma gandisem sa-i fac o bucurie Andreei si sa merg sa o sustin din culise, sa ii fie sprijin si zambet prezenta mea acolo. Iar cand am mai auzit ca perechea populara a Andreei este doamna Sofia Vicoveanca iar ceilalti concurenti sunt Elena Carstea (pe care o admir de cand eram mica si care a facut pereche cu Nicolae Furdui Iancu) si Gelu Voicu (bine, de fapt Dan Helciug, dar pe mine ma interesa perechea lui, adica Gelu, care mi-e drag tare tare :D), mi-am facut tot programul in functie de vineri seara in functie de asta.

Si-am ajuns in Studioul 1. Cu fiecare pas pe care-l faceam, cu fiecare camera vazuta, cu fiecare clipa de agitatie trecuta, ma apucau nostalgiile – unele placate: este asa, intr-un fel sa te intorci in locurile unde ai crescut si-ai invatat sa zbori. Paseam cu incredere si zambind (si cu un fior pe sira spinarii), cu zambareata de Eveline langa mine, povestind despre cat de fain a potrivit destinul niste lucruri pe care aveam sa le descopar inauntru. Ei bine, in Studioul 1, de serviciu la aceasta emisiune in care Andreea era concurenta, in spatele camerelor erau…cameramanii nostri de la Surprize. Da-i pupaturi, imbratisari, povestiri, nici n-am simtit cand a inceput emisia. Si ce emisie! Andreea a umplut platoul, se vedea ca se distreaza (si s-a distrat! :) ) – a cantat, a chiuit, a jucat moldovinesti. Super atmosfera, nici n-o pot descrie. Cred ca cel mai bine o s-o descrie linkurile astea :D

Prima parte

Partea a doua

Partea a treia

N-am simtit cand au trecut 3 ore. A fost o bucurie sa fiu acolo, langa Andreea si langa toti oamenii regasiti, aproape la fel ca acum 5 ani si un pic. Si-am zambit si-am fost mandra sa o am prietena pe fata asta frumoasa – dom’le, era frumoasa foc, ca o papusa in straie populare(foto mai jos) si nu numai asta, dar si foarte emotionata si naturala in momentul surprizistilor, cand i-a adus langa ea in platou pe baietii cameramani, care aveau un zambet asa frumos pe chip, incat mai ca mi-au dat lacrimile vazandu-i (momentul mai jos - foto si momentul la finalul clipului).








Si inca ceva: am incheiat asa frumos seara...i-am imbratisat pe doamna Sofia Vicoveanca si pe maestrul Nicolae Botgros si m-am simtit asa de bine ca am facut asta. Si m-am emotionat cand doamna Vicoveanca mi-a zis “fii binecuvantata!”, iar maestrul Botgros m-a pupat apasat pe obraji, parinteste si foarte intr-un fel.

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Un gand pentru un OM

Momentul ala, dintr-o zi frumoasa, in care zambesti si stii ca indiferent ce, indiferent cum, vei fi si va fi acolo. Ca un zambet e de ajuns ca sa existe/apara inca un zambet si o imbratisare face totul mai bine.

*********************

Am cunoscut-o undeva prin primavara lui 2005, dar tin minte ziua aceea de parca ar fi fost ieri. Cea mai frumoasa intamplare din viata mea de pana acum. Daca ma gandesc bine acum, imi dau seama ca, intr-un fel, simteam ca momentul ala imi va schimba viata. Si mi-a schimbat-o.
Un interviu. O seara plina de lectii, cam ca toate zilele din anii care i-au urmat: sa nu pleci la drum, sa nu incepi un interviu cu prejudecati, sa nu lasi microfonul din mana, sa te concentrezi chiar daca in mintea ta te gandesti "Doamne, cat e de misto!", sa lupti intotdeauna pentru ce-ti doresti, pana la capat. Pentru ca pana la urma se va intampla acel ceva ce ti-l doresti tare.
Tin minte si acum ca n-am recunoscut-o si ca era mult mai frumoasa decat pe micul ecran. Ca emana o energie speciala, probabil aceea care ne-a adus si ne-a tinut atata timp impreuna. Si ca zambetul acela al ei a asezat pe chipul meu un zambet pe care l-am purtat cateva zile. Mi se intampla si acum - are nevoie de maxim 10 secunde ca sa ma faca sa zambesc si sa mi se schimbe privirea. Ca am privit-o numai in ochi si ca obiceiul asta mi-a ramas - am nevoie doar sa vad privirea ca sa stiu daca e furtuna sau e soare pe cerul ei.
Ne-am reintalnit in 2007. Si de atunci a ramas si am ramas. Mi-a schimbat viata, m-a facut sa imi deschid aripile si sa am curaj sa zbor, m-a ghidat din umbra pe drumul spre cea mai misto experienta profesionala (si personala) pe care n-a mai egalat-o nimic pana acum. Am invatat ca "nu exista nu se poate", ca "acum este acum si nu peste 5 minute" si ca puterea poate veni dintr-o privire care-ti spune "sunt cu tine, stiu ca poti!". Si ca oamenii buni ajung mereu unii langa altii pentru ca au lucruri bune de facut impreuna.

*******************

Ma intreb uneori ce am facut de am norocul sa imi fie alaturi. Insa imi trece repede intrebarea. Pentru ca stiu ca uneori viata iti da pur si simplu oameni care sa scoata ce e mai bun din tine.
Da, uneori in viata e de ajuns o privire si o imbratisare ca sa se spulbere oricati nori ar fi pe cer. Si pe oamenii care iti dau asta nu poti decat sa-i iubesti.

La multi ani, OM frumos! Sa-mi traiesti!

miercuri, 16 martie 2011

my birthday

this year
the best.
am aflat din nou ce prieteni misto am: eu, aia care face surprize, am picat in plasa unei mini-petreceri supriza pusa la cale de dragii mei: Bianca, Nuami, Oana, Marius, Candice, Adrian, Mirela si Ionut. plecasem obosita de la birou, gandindu-ma ca o sa beau un pahar cu Simo si Nuami (care tot insistase sa iesim si sa iesim) si m-am trezit psss-ita pe Lipscani. flori, cadouri, rasete, povesti - bineinteles ca aseara aveam un zambet pe fatza de ziceai ca e un soi de ecuator pe fatza mea, puteam sa-l leg la spate.


si vine si ziua mea plus 1 - ies din sedinta, vad apeluri de la Candice. ma suna, imi zice sa ma duc la secretariat. ce gasesc acolo? o nebunie de tort si un buchet de flori - surpriza 2 de ziua mea. bineinteles ca m-am topit si m-am super emotionat ( ca sa nu mai zic ca a mea colega de la secretariat incepuse sa rada si sa spuna ca ma cam invidiaza (o cred, nush de ce ;)) )

am mai zis ca am langa mine o mana de oameni dintre cei mai frumosi de pe lumea asta? am mai spus pe FB, dar o zic si aici: am langa mine o mana de oameni minunati. superbi.
love you, guys. si va multumesc.