Sau despre singuratatea vedetei pe care o iubeste toata lumea...
M-am gandit de dimineata, atunci cand am deschis stirile si am vazut vestea mortii lui Whitney Houston, cat de singuri sunt de fapt oamenii ca ea. Si cat de greu le este de fapt sa poarte povara acestui titlu de vedeta. M-a lovit treaba asta cand am citit ca a fost gasita moarta, singura in camera ei de hotel. Cum o fi sa mori singur, desi cica exista atata lume care te iubeste? Nu stiu. Stiu doar ca e trist ce s-a intamplat cu ea. Si cu alti oameni frumosi si talentati ca ea (Madalina si Malina sunt primele care-mi vin in minte).
Cat de greu o fi sa fii in varf si inconjurat de oameni care te iubesc (cica) si mai apoi sa fii pe marginea prapastiei, iar toata lumea care te adula sa te huleasca (si astfel sa te impinga in prapastie)?
Notorietatea si statutul de vedeta sunt poveri si doar cei superficiali nu reusesc sa vada asta. Iar pentru cei care nu stiu sa isi aleaga oamenii de langa ei, cred ca este si mai greu. In lumea asta in care multi stau langa tine doar daca esti un nume, cum s-ar zice din interes, este foarte greu sa gasesti oameni care sa aiba rabdarea sa se aseze langa tine ca sa te descopere cum esti tu ca om si sa te iubeasca pentru ce si cine esti tu de fapt. Nu pentru numele pe care il ai, ci pentru cine esti tu cand cobori din lumina reflectoarelor. Oameni care sa iti dea doua dupa cap atunci cand o iei pe aratura, oameni care sa te asculte si de la care sa auzi o vorba buna. Prieteni care sa-ti spuna rar “te iubesc”, dar care sa stii ca atunci cand o fac, o spun din tot sufletul. Si care o dovedesc in fiecare zi.
Sunt multi cei care o invinovatesc pe Whitney pentru viata pe care a avut-o. Eu spun ca cei care se numeau prietenii ei ar trebui sa-si faca mari procese de constiinta. Pentru ca au lasat-o sa se duca la vale.
Azi dimineata scriam pe Facebook-ul meu asa:
tocmai am dat un mesaj: azi iti zic un "te iubesc" mare ca sa-l ai pe post de zambet de buna dimineata.
ca sa zic asa, am invatat ceva din ce s-a intamplat cu Whitney Houston. sau ma rog, mi-am reamintit un ceva ce l-am promis mai demult - ca o sa le spun mai des oamenilor dragi ca ii iubesc.
n-ar fi rau sa faceti la fel, o sa fie o zi mai buna la dublu: pentru voi ca va veti simti mai bine dupa si pentru cel care va primi mesajul, o sa zambeasca sigur. parerea mea!
Raman la gandul asta, o sa incerc sa mi-l amintesc mereu.
Noapte buna, Whitney Houston! Sa-ti gasesti linistea Dincolo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu