Ziua de 18 noiembrie...
O privire si cateva cuvinte pe care nu le-am mai citit/vazut/auzit in alte parti, in alte interviuri...eu le stiu, dar nu le spun, poate altii vor gasi si altele...
Interviul cu Andreea Marin Banica, la rubrica Cariere de la Acasa.ro - aici
vineri, 28 noiembrie 2008
luni, 24 noiembrie 2008
La capitolul noi descoperiri...
"Cind barbatul care esti se va intilni cu femeia care sint, se vor intilni toti barbatii care ai fost cu toate femeile care am fost; si se vor intilni barbatul care ti-ai dori sa fii cu femeia care visez sa devin; si se vor intilni si toate femeile pe care le-ai avut cu toti barbatii pe care i-am pierdut; si se vor intilni, in gind, toate femeile care te mai viseaza cu toti barbatii care nu ma pot uita; si se vor intilni si femeia care ai fi fost daca nu erai barbat cu barbatul care as fi vrut sa fiu daca nu eram femeie.
Cind barbatul care esti se va intilni cu femeia care sint, poate ne vom transforma in doi oameni mai buni decit toti oamenii care am fost, mai buni decit toti oamenii care am fi vrut sa fim, dar nu sintem, mai buni decit toti cei pe care i-am intilnit inainte sa ne intilnim. Poate."
-------------------------------------------------------------------------------------
Si totusi cel mintit, inselat, tradat ramine sa asculte explicatiile. Din momentul in care a decis ca are intrebari si vrea sa asculte raspunsuri, a luat decizia ca e pregatit si sa ierte. E pregatit chiar si sa se minta pe sine.
Cred ca fiecaruia dintre noi i s-a intimplat cel putin o data sa prefere confruntarea plecarii, doar pentru ca avea nevoie de munitie pentru lupta ce avea sa urmeze. Lupta pentru salvarea a ceva mai important decit adevarul: minte-ma, inventeaza ceva, explica, ajuta-ma! Ajuta-ma si arata-mi ca-ti pasa cel putin atit cit sa faci efortul de a gasi explicatii.
Care e dovada mai mare de tarie de caracter: sa ai puterea sa pleci de dragul adevarului sau sa ramii si sa asculti de dragul... Asta e, de dragul cui?
------------------------------------------------------------------------------------
Nu o cunosc, dar am descoperit-o in seara asta...si voi "ramane" s-o citesc: http://inczeklara.blogspot.com/
-----------------------------------------------------------------------------------
And this:
Cind barbatul care esti se va intilni cu femeia care sint, poate ne vom transforma in doi oameni mai buni decit toti oamenii care am fost, mai buni decit toti oamenii care am fi vrut sa fim, dar nu sintem, mai buni decit toti cei pe care i-am intilnit inainte sa ne intilnim. Poate."
-------------------------------------------------------------------------------------
Si totusi cel mintit, inselat, tradat ramine sa asculte explicatiile. Din momentul in care a decis ca are intrebari si vrea sa asculte raspunsuri, a luat decizia ca e pregatit si sa ierte. E pregatit chiar si sa se minta pe sine.
Cred ca fiecaruia dintre noi i s-a intimplat cel putin o data sa prefere confruntarea plecarii, doar pentru ca avea nevoie de munitie pentru lupta ce avea sa urmeze. Lupta pentru salvarea a ceva mai important decit adevarul: minte-ma, inventeaza ceva, explica, ajuta-ma! Ajuta-ma si arata-mi ca-ti pasa cel putin atit cit sa faci efortul de a gasi explicatii.
Care e dovada mai mare de tarie de caracter: sa ai puterea sa pleci de dragul adevarului sau sa ramii si sa asculti de dragul... Asta e, de dragul cui?
------------------------------------------------------------------------------------
Nu o cunosc, dar am descoperit-o in seara asta...si voi "ramane" s-o citesc: http://inczeklara.blogspot.com/
-----------------------------------------------------------------------------------
And this:
joi, 20 noiembrie 2008
new repeat...
pe cateva piese, dupa ce un stimabil domn mi-a readus-o in atentie. si am ajuns sa inteleg de ce unii au venit tocmai de la Lyon, ca sa o vada in concert live la Cluj...la ce show face live, il cred ca a facut asta...si-mi pare rau ca n-am ajuns si noi, cei de mai aproape...
iata despre ce vorbesc:
iata despre ce vorbesc:
marți, 11 noiembrie 2008
filings
Last week, Dristor, cofetaria de peste drum. Trecut prin fata, la o masa stinghera in coltul cofetariei (sunt doar doua mese cu cate doua scaune) un domn si o doamna, ambii cu parul carunt, mananca cate o prajitura. Lejer, relaxat, iau cate o bucatica de prajitura, ca intr-un ritual, elegant.
Mi-am amintit de tata, cel care din cand in cand, uneori des, isi lua fata (sau fetele) si mergea "sa dea o prajitura"...si mi s-a facut dor...
-----------------------------------------------------------------------
Last week, Dristor, Muncii, Iancului si apoi next to Cismigiu...miros de toamna si apoi iarna. Am reusit sa simt covor de frunze galbene sub picioare si vant de toamna in nari, desi nu erau ca cele din Iasi....si mi s-a facut dor...
-----------------------------------------------------------------------
Mi-am amintit de tata, cel care din cand in cand, uneori des, isi lua fata (sau fetele) si mergea "sa dea o prajitura"...si mi s-a facut dor...
-----------------------------------------------------------------------
Last week, Dristor, Muncii, Iancului si apoi next to Cismigiu...miros de toamna si apoi iarna. Am reusit sa simt covor de frunze galbene sub picioare si vant de toamna in nari, desi nu erau ca cele din Iasi....si mi s-a facut dor...
-----------------------------------------------------------------------
luni, 10 noiembrie 2008
Miroase a iarna...
pe holul blocului meu, pe aleea presarata cu frunze ruginii. Vineri seara, pe intuneric, imi mirosise la fel pe o straduta din vecinatatea Cismigiului. Si nu fusesem singura care simtise asta.
Si o ultima descoperire la capitolul muzici, ascultata pe repeat de ieri:
Si o ultima descoperire la capitolul muzici, ascultata pe repeat de ieri:
vineri, 7 noiembrie 2008
din descoperirile recente
o piesa care "duce cu gandul la prostii" ;))
LATER EDIT: duce cu gandul la...pardon, iti vine sa "dai cu cutitu in chiatra"
LATER EDIT: duce cu gandul la...pardon, iti vine sa "dai cu cutitu in chiatra"
vineri, 31 octombrie 2008
Decizii...de raspuns
De vreo niste zile ma tin sa scriu un post de raspuns pt Raluca si ale sale post-uri sau blogo-loguri, hihi, despre decizii si sintagma-principiu “daca e sa fie, o sa fie”…Dar a venit si timpul lor, cel putin pentru o parte…
Asadar, first: decizii sau lipsa lor? Modul in care decidem? Paaai, pe scurt: cam fiecare lucru pe care il facem, constient sau nu, este o decizie. Fie ca spunem sau nu, scriem sau nu, discutam sau nu, toate astea sunt decizii…In ultimul timp am avut de-a face cu tacerile unor oameni dragi mie. Cum le-am considerat? Decizii in sine, raspunsuri in sine, pentru ca…si tacerea e un raspuns! Alegi sa taci chiar daca ai ceva de spus, uneori pentru ca esti prea nervos sau suparat si te gandesti ca daca deschizi gura atunci, ei, il poti rani pe cel de langa tine; alteori alegi sa taci asteptand ca timpul sa mai estompeze lucruri, stari, tensiuni…desi, if you ask me, in ce ma priveste, asta e o greseala…o lungire a unei stari neplacute aiurea, degeaba.
Asadar, Raluca zice despre “Patternul A - important este sa decizi, nu ce: Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti - GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul nu este la intamplare”, “Patternul B - evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila! - Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste” si al treilea, “Patternul C - time will tell: Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.
De trecut, trecem prin toate, fiecare dintre noi, pe rand – zic eu. Ne adaptam situatiei, omului, intrebarii, gandului. Uneori alegem sa fim impulsivi si luam decizia pe loc, “sub focul” momentului (faza periculoasa pentru ca de cele mai multe ori lucrurile spuse la nervi sau la impuls dor/ranesc cel mai tare, asta in cazul conflictelor), alteori stam cuminti si ne stapanim (asta de obicei dupa ce aplicand prima parte a frazei, bucata de putin mai sus, constatam ca mai bine tragem o gura de aer si mai stam "o tura" sa ne gandim), alteori apelam la varianta “suna un prieten” (caruia i ne plangem, si-i spunem, ii asteptam raspunsul de parca ar fi situatia lui si nu a noastra). Eu, poate si datorita laturii mai aplecate spre psihologie pe care o am pe undeva prin mine, prefer reactiile de moment – se spune ca adevarul unui om sta in prima lui reactie, in primele lucruri pe care le spune, uneori mai putin constient (lucru mai mult sau mai putin adevarat, pentru ca pana la urma omul are constiinta si e mai complex decat un instinct, respectiv o prima reactie).
Si asa, ca de final, as zice ca de cele mai multe ori in cazul deciziilor important e sa le iei, sa nu le amai…timpul (mai ales al tau) este foarte important…a, si poate cel mai bine e sa fie decizii care sa mai lase si loc de nuantari.
Asadar, first: decizii sau lipsa lor? Modul in care decidem? Paaai, pe scurt: cam fiecare lucru pe care il facem, constient sau nu, este o decizie. Fie ca spunem sau nu, scriem sau nu, discutam sau nu, toate astea sunt decizii…In ultimul timp am avut de-a face cu tacerile unor oameni dragi mie. Cum le-am considerat? Decizii in sine, raspunsuri in sine, pentru ca…si tacerea e un raspuns! Alegi sa taci chiar daca ai ceva de spus, uneori pentru ca esti prea nervos sau suparat si te gandesti ca daca deschizi gura atunci, ei, il poti rani pe cel de langa tine; alteori alegi sa taci asteptand ca timpul sa mai estompeze lucruri, stari, tensiuni…desi, if you ask me, in ce ma priveste, asta e o greseala…o lungire a unei stari neplacute aiurea, degeaba.
Asadar, Raluca zice despre “Patternul A - important este sa decizi, nu ce: Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti - GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul nu este la intamplare”, “Patternul B - evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila! - Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste” si al treilea, “Patternul C - time will tell: Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.
De trecut, trecem prin toate, fiecare dintre noi, pe rand – zic eu. Ne adaptam situatiei, omului, intrebarii, gandului. Uneori alegem sa fim impulsivi si luam decizia pe loc, “sub focul” momentului (faza periculoasa pentru ca de cele mai multe ori lucrurile spuse la nervi sau la impuls dor/ranesc cel mai tare, asta in cazul conflictelor), alteori stam cuminti si ne stapanim (asta de obicei dupa ce aplicand prima parte a frazei, bucata de putin mai sus, constatam ca mai bine tragem o gura de aer si mai stam "o tura" sa ne gandim), alteori apelam la varianta “suna un prieten” (caruia i ne plangem, si-i spunem, ii asteptam raspunsul de parca ar fi situatia lui si nu a noastra). Eu, poate si datorita laturii mai aplecate spre psihologie pe care o am pe undeva prin mine, prefer reactiile de moment – se spune ca adevarul unui om sta in prima lui reactie, in primele lucruri pe care le spune, uneori mai putin constient (lucru mai mult sau mai putin adevarat, pentru ca pana la urma omul are constiinta si e mai complex decat un instinct, respectiv o prima reactie).
Si asa, ca de final, as zice ca de cele mai multe ori in cazul deciziilor important e sa le iei, sa nu le amai…timpul (mai ales al tau) este foarte important…a, si poate cel mai bine e sa fie decizii care sa mai lase si loc de nuantari.
marți, 28 octombrie 2008
again
din capitolul lucruri frumoase de la oameni frumosi, dragi, dulci si calzi (atunci cand vor :P), multumim domnului "bursuc londonez"...nu e piesa cu care cu care innebuneste probabil pe toata lumea, insa e cea al carei videoclip m-a facut sa spun "tare"...
si da, sa-i faci o poza si pentru mine :D , lui Katie :)
si da, sa-i faci o poza si pentru mine :D , lui Katie :)
luni, 27 octombrie 2008
Un pas...
...dupa ce luni de zile pe blogul Andreei s-a intrebat, discutat, cerut, vorbit, iata ca a aparut si un prim pas.
Din presa, Jurnalul National, cu un prim articol atat de simplu si totusi atat de cutremurator. Pentru ca se intampla, desi nu mi si ni se intampla...
"SUNTEŢI ÎN STARE SĂ-I PRIVIŢI ÎN OCHI? / Copii speciali într-o Românie autistă" , este numele campaniei, iar primul articol e de gasit aici.
Iar eu, si eu, o sustin.
Din presa, Jurnalul National, cu un prim articol atat de simplu si totusi atat de cutremurator. Pentru ca se intampla, desi nu mi si ni se intampla...
"SUNTEŢI ÎN STARE SĂ-I PRIVIŢI ÎN OCHI? / Copii speciali într-o Românie autistă" , este numele campaniei, iar primul articol e de gasit aici.
Iar eu, si eu, o sustin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)