Ieri, pe scaun, ii priveam degetele lungi si mainile fine chinuindu-se cu niste dinti noi, de asezat in gura mea. Si acum, si in urma cu doua saptamani cand o vedeam luptandu-se cu niste nervi de masele, ma intrebam: oare s-o mai fi gandind cineva la cat de intima este relatia dintre tine si stomatologul tau? Ma gandeam ca nici cei mai buni si apropiati prieteni nu te au la mana (la propriu) asa cum te are stomatologul, ca nu sunt multi cei in fata carora sa fii atat de defenseless ca in fata lui/ei.
Ma uitam cum ma privea incruntandu-ma cand ma durea si retragea imediat sursa durerii – freza, cum imi linistea durerea masandu-mi usor falca, cum imi vorbea atunci cand imi facea anestezia ca sa ma faca sa ma relaxez. Cum ma certa cu vocea calda cand, din cauza durerii, involuntar, imi strangeam maxilarul. “Tu vrei sa ma incerci, sa vezi daca pot lucra cu gura inchisa? Atunci cand te doare, te incordezi cu totul, iti incordezi muschii falcii si nu mai pot face nimic. Haide, relaxeaza-te...”, imi spunea. Iar eu ma relaxam incet incet si mai faceam un pas.
M-am vazut strangandu-mi mainile la piept dupa o serie dureroasa, ca un soi de auto-aparare. Am realizat asta atunci cand mi-a spus sa ma relaxez si sa o las sa-si sprijine mana pe pieptul meu, m-am gandit la metodele psihologice de auto-aparare despre care invatasem (atunci cand vrei sa te protejezi, iti strangi mainile in dreptul pieptului), am zambit in minte si am coborat mainile.
Cat de importanta este increderea in relatia asta, dintre tine si stomatologul tau, cat de important este sa gasesti acea persoana cu care sa te potrivesti atat de bine (da, cred ca si aici este vorba de un soi de potrivire) incat uneori sa nu fie nevoie de cuvinte ca sa iasa lucrurile bine. Eu am inceput sa experimentez asta: am inceput sa simt cand e nevoie sa ma duc intr-o parte cu capul, cum trebuie sa ma mulez dupa mana stomatologului meu, care de fapt este o doamna. O DOAMNA de fapt ar trebui sa spun. Mi-a castigat increderea nu doar pentru ca a lucrat rapid si eficient, ci mai ales prin atentia pe care am vazut-o fata de mine – cand ma vede incruntandu-ma sau spunand un simplu “a” fie se opreste, fie imi spune “mai am numai 2 secunde”. Are o voce calda, iti vorbeste mereu, uneori mai canta si glumeste si e intotdeauna implicata in ce face. Iar asta e mare lucru. De aia nu a fost nevoie de un mega-efort din partea mea ca sa stau 3 ore si un sfert pe scaunul ei, nu aveam cum sa fac altceva cand o vedeam implicata ca sa le dea de cap unor masele buclucase...
****
De ieri am in gura o lucrare. Astazi m-a sunat sa ma intrebe cum ma simt, pentru ca ma stia plecata azi-noapte pe drum. Mi-a spus sa am rabdare, pentru ca durerea si sentimentul aiurea, cu dureri de gingii o sa mai dureze cateva zile. Stiu si am rabdare pentru ca am incredere. Si pentru ca am incredere ma duc la Iasi ca sa se poata ocupa de dintii mei :)
Inchei asa:
Multumesc, doamna doctor Cristina Dobrea de la Iasi pentru dintii mei cei noi si pentru senzatia asta de incredere in medicul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu