De curand, pe Caut.ro

Colega Cris, inspirata "menegeritza" de la Caut.ro si vecina din stanga biroului meu tocmai a lansat un serviciu nou: Caut fotograf, care are si o sectiune de unde iti poti lua fotograf de nunta. Frumoase poze mai sunt in portofoliile inscrise pana acum. De urmarit.

Alexandru Tomescu, omul care te face sa plutesti

Despre Alexandru Tomescu nu stiu a spune multe. L-am vazut o data, inainte de a deveni foarte celebru, mi s-a parut un timid. Imi pastrez parerea si acum, dupa niste ani, insa nu ma opresc doar la atat: Alexandru Tomescu este un timid, insa mai este si omul care poate face o piata sa vibreze, care poate aseza zambete pe chipurile a unor sute de oameni, ii poate face sa respire in acelasi timp pentru cel putin cateva minute.

L-am vazut pe Alex in Piata George Enescu in recital, in cadrul Zilelor TVR Cultural si inca nu stiu ce sa povestesc din seara cu pricina. A fost atat de plina, atat de suava, atat de fina, atat de…altfel, incat tot ce vreau sa stiu despre ziua aia este ca timpul a stat in loc.

Capriciile lui Paganini au devenit Capriciile lui Alexandru Tomescu si au fost intr-un foarte mare fel. N-am vazut niciodata atat de multi oameni in Piata din fata Ateneului, nu au fost niciodata atat de multi copii la un concert de muzica clasica, pitici care, culmea, nu au facut deloc scandal. Priveam chipurile oamenilor din jur (imi place sa observ asta atunci cand merg la cate un eveniment de genul asta) si vedeam pe ele liniste, zambete sincere. Pentru o ora sau cat a durat concertul, am avut senzatia ca traiesc in alt oras, cu alti oameni. Oameni zambind, atenti, fara urme de incruntare sau de nepasare, parca erau rupti de lume, de moment, de vremuri si vreme. Si vazand atat de multi tineri si copii stransi in locul acela mi-am spus “se poate, inca se mai poate”.

N-am vrut sa descriu ce am simtit in seara lui Alexandru Tomescu, insa astazi, de ziua lui Alexandru am zis sa fac asta ca sa-i multumesc. Sa-i multumesc ca mi-a daruit pentru cateva clipe sentimentul ca plutesc, poate alaturi de pescarusii care planau pe deasupra scenei, intr-un soi de dans plin de eleganta, care smulgea inca o data zambete de la cei care venisera la concert. Si n-o sa uit niciodata zambetul, emotiile si imbujorarea pe care le-am vazut pe chipul lui Alexandru, atunci cand dupa concert oamenii il inconjurasera ca sa-l felicite si sa-l roage sa le dea autografe. S-a asezat cuminte pe treptele scenei, s-a pozat cu toata lumea, a dat autografe si a vorbit cu fiecare in parte. I-am vazut fericirea in ochi si am zambit si noi odata cu el.

La Multi Ani, Alexandru Tomescu! Sa ne traiesti!

Daniel Barenboim, dirijorul show vizual

"Sunt multe lucruri pe care poţi sa le inveti in muzica, dar alte lucruri nu pot fi invatate. Muzica merge dincolo de fizica, in metafizica" (Daniel Barenboim, citat de Mediafax – din conferinta de presa de ieri).

Barenboim este un spectacol vizual – asta am spus aseara, la iesirea de la Enescu, dupa ce am stat intr-o laterala a scenei, in picioare. Nu ma interesa sa stau pe scaun, ci mai degraba sa-i vad miscarile – il mai vazusem pe Youtube, vazusem cam ce stil are. Mi-a parut rau ca nu am fost o fantoma cu o camera foto (o fantoma care sa nu poata fi vazuta sau auzita si care sa poata ajunge peste tot pe unde vrea, fara sa incurce), care sa-i fi urmarit miscarile, pe care sa le fi adunat apoi intr-un mini-reportaj. Aveai ce vedea, aveai ce fotografia.

De o eleganta speciala, Daniel Barenboim ne-a tinut respiratia, ne-a captat energia si emotiile. La final sala a explodat intr-un “bravo” cu un ropot de aplauze care iti facea pielea sa ti se ridice, era un val de energie aproape incredibil. Bine, a fost si “vina” Simfoniei a 7-a de Bruckner, insa omul de la pupitru era genial. Cu momente in care ziceai ca danseaza simtind muzica, dar si momente in care parca linistea un val de energie care statea sa explodeze, jucandu-se cu oamenii din orchestra, nu-ti puteai desprinde ochii de la el. La un moment dat ma uitam in sala: nimeni nu privea in alta parte, nimeni nu statea plictisit, toti ochii erau spre scena – unii chiar ridicati in scaun.

Mi-au placut oamenii care si-au dorit mult sa-l vada pe Barenboim. Au intrat si s-au asezat cuminti pe jos, printre randuri, erau tineri si zambeau. Iti dadeau un sentiment de bine, ca un fel de speranta – mai avem o sansa. Daca salile se umplu si se sta si in picioare la un concert de muzica clasica, ma gandesc ca se poate, mai avem o sansa.

Ioana, multumesc, stii, da? :)

ma topesc mereu dupa postarea asta

si poza asta:


de aici de pe blogul Cristinei Nichitus.

Mi-e un incredibil dor...

...de tine si de lumina din ochii mei atunci cand erai aici.

povestea pretului unei ore

via Anda si blogul sau.

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos. Si-a gasit baietelul de 5 ani asteptand la usa, nerabdator.
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal
- Tati, cati bani castigi pe ora?
- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
- Doar vreau sa stiu...Te rog, spune-mi, cat castigi pe ora?
- Daca trebuie sa stii.... castig 50 de dolari pe ora.
- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti, te rog, 25 de dolari?
Tatal s-a infuriat:
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta, la culcare! Gandeste-te de ce esti asa egoist! Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii!
Micutul a mers, in liniste, in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe copil. Cum a putut sa puna asa intrebari, doar pentru a cere niste bani?
Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa se gandeasca: "Poate era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25 de dolari. Oricum, nu mi-a cerut bani prea des". S-a dus la usa baiatului si a deschis-o.
- Dormi? Dormi? a intrebat....
- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite, aici ai 25 de dolari.
Micutul a sarit, zambind.
- Multumesc tati!
Dupa aceea, a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Baiatul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
- De ce vrei mai multi bani, daca deja ai? a intrebat tatal.
- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50 de dolari! Pot sa cumpar o ora cu tine? Te rog sa vii mai repede acasa maine! Vreau sa mananc cu tine!
Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

evening of roses

cu un pahar de vin, pe o terasa, o seara linistita - nici prea cald, nici prea racoare, cu cineva drag aproape.
melodia asta.
daca ar fi sa citez din domnul bursuc londonez, ar trebui sa ne procuram si ceva de zgariat.

Find more artists like Arthur Balogh at Myspace Music

o descoperire via Cristina Gheorghitoiu.

azi e zi grea

cu dubii si decizii si ganduri.

incerc sa ma concentrez si mobilizez cu asta pe fundal.

my birthday

this year
the best.
am aflat din nou ce prieteni misto am: eu, aia care face surprize, am picat in plasa unei mini-petreceri supriza pusa la cale de dragii mei: Bianca, Nuami, Oana, Marius, Candice, Adrian, Mirela si Ionut. plecasem obosita de la birou, gandindu-ma ca o sa beau un pahar cu Simo si Nuami (care tot insistase sa iesim si sa iesim) si m-am trezit psss-ita pe Lipscani. flori, cadouri, rasete, povesti - bineinteles ca aseara aveam un zambet pe fatza de ziceai ca e un soi de ecuator pe fatza mea, puteam sa-l leg la spate.


si vine si ziua mea plus 1 - ies din sedinta, vad apeluri de la Candice. ma suna, imi zice sa ma duc la secretariat. ce gasesc acolo? o nebunie de tort si un buchet de flori - surpriza 2 de ziua mea. bineinteles ca m-am topit si m-am super emotionat ( ca sa nu mai zic ca a mea colega de la secretariat incepuse sa rada si sa spuna ca ma cam invidiaza (o cred, nush de ce ;)) )

am mai zis ca am langa mine o mana de oameni dintre cei mai frumosi de pe lumea asta? am mai spus pe FB, dar o zic si aici: am langa mine o mana de oameni minunati. superbi.
love you, guys. si va multumesc.

notes to self 4 - nu astepta...

...ceva de unde nu mai e nimic. bucata aia cu si din piatra poate creste iarba este doar o vorba (poate de dezvoltare a increderii, ori poate de fapt, pur si simplu o naivitate). din piatra nu creste nimic, chiar daca uzi si-i duci si soarele deasupra.

Dragostea vazuta dpdv economic

De Dragos Bucurenci in The One de februarie 2011:

"Economic vorbind, dragostea e o investiţie cu tine însuţi. Şi, ca în orice investiţie, rata profitului e proporţională cu riscul. Cu cât iubeşti mai mult, cu cât te investeşti pe tine mai mult într-o relaţie, cu atât rişti o suferinţă mai mare. Oamenii care nu iubesc deloc nu-şi prea dau seama ce ar putea câştiga sau pierde din această afacere, oamenii care iubesc prudent primesc în schimb relaţii burgheze cu capitalizare înceată, dar sigură, iar oamenii care iubesc năvalnic trăiesc, asemenea brokerilor sau jucătorilor profesionişti de poker, mai mereu pe culmi: când ale fericirii, când ale disperării".

Restul, aici.

notes to self 3 - don't look back...

...in/with anger. unele lucruri doar par a fi frumoase. nu te incrunta la amintirea unor zambete trecute - atunci te-ai bucurat de ele si atat. nu se vor intoarce, so don't look back. rezista tentatiei de a intoarce privirea in spate spre o amintire.

Notes to self 2

Nu mai lasa lucrurile neterminate. One way or another termina-le. Mai ales pe alea care tin de tine.

si cu nota asta, o melodica cu care stau pe repeat de vreo 2 zile :)

De azi - Notes to self

Ma gandesc sa pun aici, sub acest titlu (care o sa devina si tag in blog) mici ganduri catre mine insami. Poate o sa am nevoie sa imi amintesc din cand in cand de ele si n-ar strica sa le am intr-un loc. Si poate or sa mai foloseasca si altora.

The first note to myself - note to self:

Always trust your instinct - mai devreme sau mai tarziu se va dovedi ca a avut dreptate, el, instinctul.

descoperiri - Anastasia

am auzit-o prima data acum vreo saptamana, in taxiul care ma ducea spre autogara. era un taximetrist in varsta, dar foarte tehnologizat - GPS, MP3 player, casca handsfree cu bluetooth si un radio oprit pe National FM. cand am auzit inceputul ma gandeam la o piesa straina, insa n-a fost asa - era una romaneasca, a unei tipe de care nu auzisem pana atunci. marturisesc ca am cautat-o pe youtube dupa refren si am inceput sa iau melodiile la rand la ascultat (treaba grea de pe telefon, dar pana la urma am gasit-o). este asta:



si marturisesc ca am fantazat gandindu-ma cum ar suna melodia asta cantata de o tipa cu o voce mai pronuntata - groasa, mai spanish like asa. dar e buna si asa :)

azi m-au omorat

niste pitici. adica astia. ai lui Candice. mor de nerabdare sa ii vad. o sa povestim dupa aia cum a fost la "intrevedere" ;))

descoperiri - astazi, balet

mi-am propus ca de azi inainte, de fiecare data cand descopar cate ceva, sa asez si aici acel ceva. ca sa nu uit...

astazi descoperirea se numeste Anastasia Volochkova, este balerina rusa si...si nu-mi mai pot inchide gura atunci cand ma uit la ea. are o usurinta si eleganta in miscari, o naturalete incredibila si e frumoasa de pica.

poftim exemple:





pur si simplu wow.