Ziua in care am avut escorta de politie si am vazut ca o carte, insotita de un zambet, poate aduce bucurie in ochii unui pui de om.
Vineri, 20 februarie, a fost ziua mea de iesire “pe teren”, intr-o prima activitate directa cu blogul si Andreea, incursiune inspre locuri mai putin fericite decat noi. Am aflat astfel ca la aproape doua ore de Bucuresti exista niste locuri care abia au aflat ce e ala asfalt, ca sunt unii copilasi care nu au fost vreodata la cinema si nu stiu cum arata un oras. Au insa telefoane mobile pe care le-au folost din plin pentru a o fotografia pe Andreea in timp ce le vorbea despre cum citind macar o carte, isi pot schimba viata.
Multa bucurie in ochi am vazut vineri, multe laude, un contrast extraordinar intr-un singur loc – satul, care intr-o zi de vineri a strans intr-un singur loc, in fata scolii batranii, de fapt oamenii din sat, imbracati in straie de sarbatoare si “conacul”, o casa cu Sali frumos aranjate, cu gresii, faiante, caldura, mirosuri imbietoare, fotolii de piele si plasma imensa pe perete, pe care rulau, bineinteles, manele. A fost ziua in care pe stalpii din sat au fluturat steagurile de sarbatoare, in care fostii fii ai satului care au aflat de eveniment s-au intors in sat, ziua in care am vazut copilasi cu paine si sare iesind in intampinarea invitatilor. Pentru ei a fost “the day”: cea in care au vazut povestea cu ochii lor – printese (doua, din familia Sturza) si o zana (asa cum i se spune Andreei) le-au calcat pe ulite.
Pentru mine a fost the day in care: am mers intr-o coloana oficiala, insotita de masini de politie cu girofaruri, m-am amuzat cu colegi din presa si am reinvatat reguli jurnalistice, in care mi-am reamintit ca se poate simti ca faci parte dintr-un lucru important. In care am vazut "o alta Romanie", asa cum spunea un domn ambasador, dar si speranta, care ar putea purta si numele lui Alin, piticul de a sasea care avea raspuns la orice intrebare...Si m-am bucurat privind cautaturi curioase de copilasi frumosi si zambitori, si m-am bucurat sa simt caldura lor, intr-un loc care ti-ar fi putut da impresia de altceva. Zi plina, obositoare, totul pe fast fwd, insa a meritat...zambetul lor a meritat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu