Decizii...de raspuns

De vreo niste zile ma tin sa scriu un post de raspuns pt Raluca si ale sale post-uri sau blogo-loguri, hihi, despre decizii si sintagma-principiu “daca e sa fie, o sa fie”…Dar a venit si timpul lor, cel putin pentru o parte…

Asadar, first: decizii sau lipsa lor? Modul in care decidem? Paaai, pe scurt: cam fiecare lucru pe care il facem, constient sau nu, este o decizie. Fie ca spunem sau nu, scriem sau nu, discutam sau nu, toate astea sunt decizii…In ultimul timp am avut de-a face cu tacerile unor oameni dragi mie. Cum le-am considerat? Decizii in sine, raspunsuri in sine, pentru ca…si tacerea e un raspuns! Alegi sa taci chiar daca ai ceva de spus, uneori pentru ca esti prea nervos sau suparat si te gandesti ca daca deschizi gura atunci, ei, il poti rani pe cel de langa tine; alteori alegi sa taci asteptand ca timpul sa mai estompeze lucruri, stari, tensiuni…desi, if you ask me, in ce ma priveste, asta e o greseala…o lungire a unei stari neplacute aiurea, degeaba.

Asadar, Raluca zice despre “Patternul A - important este sa decizi, nu ce: Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti - GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul nu este la intamplare”, “Patternul B - evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila! - Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste” si al treilea, “Patternul C - time will tell: Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.

De trecut, trecem prin toate, fiecare dintre noi, pe rand – zic eu. Ne adaptam situatiei, omului, intrebarii, gandului. Uneori alegem sa fim impulsivi si luam decizia pe loc, “sub focul” momentului (faza periculoasa pentru ca de cele mai multe ori lucrurile spuse la nervi sau la impuls dor/ranesc cel mai tare, asta in cazul conflictelor), alteori stam cuminti si ne stapanim (asta de obicei dupa ce aplicand prima parte a frazei, bucata de putin mai sus, constatam ca mai bine tragem o gura de aer si mai stam "o tura" sa ne gandim), alteori apelam la varianta “suna un prieten” (caruia i ne plangem, si-i spunem, ii asteptam raspunsul de parca ar fi situatia lui si nu a noastra). Eu, poate si datorita laturii mai aplecate spre psihologie pe care o am pe undeva prin mine, prefer reactiile de moment – se spune ca adevarul unui om sta in prima lui reactie, in primele lucruri pe care le spune, uneori mai putin constient (lucru mai mult sau mai putin adevarat, pentru ca pana la urma omul are constiinta si e mai complex decat un instinct, respectiv o prima reactie).

Si asa, ca de final, as zice ca de cele mai multe ori in cazul deciziilor important e sa le iei, sa nu le amai…timpul (mai ales al tau) este foarte important…a, si poate cel mai bine e sa fie decizii care sa mai lase si loc de nuantari.